DECIZIE   Nr. 15 din 20 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 145 din 17 februarie 2005

    Ion Predescu          - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, ridicata de David Lucian in Dosarul nr. 4.619/2004 al Curtii de Apel Suceava - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 415 D/2004, avand ca obiect aceeasi exceptie, ridicata de Danila Suciu in Dosarul nr. 4.618/2004 al Curtii de Apel Suceava - Sectia penala. La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 415 D/2004 la Dosarul nr. 414D/2004, care a fost primul inregistrat.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei, intrucat apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
    Prin incheierile din 9 iulie 2004, pronuntate in dosarele nr. 4.618/2004 si nr. 4.619/2004, Curtea de Apel Suceava - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala. Exceptiile au fost ridicate de David Lucian si Danila Suciu in dosarele de mai sus, avand ca obiect solutionarea recursurilor declarate de acestia impotriva incheierilor nr. 202 si nr. 203 din 6 iulie 2004, pronuntate de Tribunalul Suceava - Sectia penala in dosarele nr. 5.157/2004 si nr. 5.158/2004, prin care au fost respinse, ca nefondate, cererile inculpatilor de revocare a masurii arestarii preventive.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece nu prevad posibilitatea declararii recursului si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive, incalcandu-se prin aceasta prevederile art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie.
    Curtea de Apel Suceava - Sectia penala arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 din Codul de procedura penala, fata de art. 21 din Constitutie, este neintemeiata. Totodata, instanta considera ca textul legal criticat este in concordanta cu prevederile art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile legale criticate nu ingradesc, ci, dimpotriva, permit accesul liber la justitie, fiind in concordanta cu dispozitiile si principiile Constitutiei si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Avocatul Poporului apreciaza ca fiind neintemeiata critica de neconstitutionalitate adusa dispozitiilor art. 140^3 din Codul de procedura penala. Astfel, considera ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, ci "asigura tocmai accesul la justitie, in conditiile in care, impotriva incheierii prin care se dispune, in timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului, impotriva incheierii prin care se dispune revocarea, inlocuirea, incetarea sau prelungirea arestarii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore". De asemenea, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale in legatura cu aplicarea art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, apreciaza ca dispozitiile art. 140^3 din Codul de procedura penala dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plange inaintea unui tribunal competent asupra masurii de arestare sau detinere luate impotriva sa.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, si, ulterior, modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, avand urmatorul continut: "Impotriva incheierii prin care se dispune, in timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii preventive a invinuitului sau inculpatului, impotriva incheierii prin care se dispune revocarea, inlocuirea, incetarea sau prelungirea arestarii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa."
    In opinia autorilor exceptiei aceste dispozitii de lege contravin prevederilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile de lege criticate, cu raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constata ca folosirea cailor de atac se realizeaza in conditiile legii, astfel cum prevede art. 129 din Constitutie. Prin urmare, este de competenta exclusiva a legiuitorului de a stabili care sunt caile de atac si in ce conditii pot fi exercitate, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, care prevede: "Competenta [...] si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege." De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (7) din Constitutie, "Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege". Faptul ca incheierea de sedinta prin care s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu este supusa separat caii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justitiei sau a posibilitatii de a se folosi caile de atac stabilite de legea procedurala.
    Lipsa reglementarii privind exercitarea caii de atac a recursului impotriva unor atare incheieri se justifica prin nevoia de a se evita tergiversarea inutila a solutionarii fondului cauzei.
    De asemenea, este de retinut ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste. Accesul liber la justitie nu inseamna insa ca el trebuie asigurat la toate caile de atac prevazute de lege - apel, recurs etc. -, deoarece, astfel cum s-a aratat, competenta si caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite, sens in care s-a statuat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994.
    Totodata, Curtea Constitutionala a stabilit, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in legatura cu aplicarea art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca aceste prevederi dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plange inaintea unui tribunal competent asupra masurii de arestare sau detinere luate impotriva sa, neavand semnificatia reglementarii unei cai ulterioare indreptate impotriva solutiei date de instanta competenta (Decizia nr. 179/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490 din 23 august 2001).

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de David Lucian si Danila Suciu in dosarele nr. 4.618/2004 si nr. 4.619/2004 ale Curtii de Apel Suceava - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 ianuarie 2005.

                           PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu