DECIZIE   Nr. 15 din 28 ianuarie 1997*)

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3, 5, 6 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 251 din 24 septembrie 1997

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 149 din 3 iunie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997.

    Mihai Constantinescu - presedinte
    Nicolae Popa         - judecator
    Lucian Stangu        - judecator
    Maria Bratu          - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 31 octombrie 1996 a Judecatoriei Oradea, pronuntata in Dosarul nr. 4.378/1996 al acestei instante, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3, 5, 6 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata prin Legea nr. 12/1995. Exceptia a fost invocata de Societatea Comerciala "Eurocable" - S.R.L. Oradea in cadrul contestatiei pe care a formulat-o impotriva amenzii contraventionale aplicate de Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat Bihor, pentru incalcarea termenului legal de repatriere a unui avans in valuta, platit de societatea comerciala, pentru efectuarea unor importuri pe care insa nu le-a mai realizat.
    Prin exceptia ridicata se sustine ca dispozitiile art. IV pct. 3, 5 si 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt neconstitutionale, intrucat incalca dispozitiile constitutionale ale art. 134 alin. (1), potrivit carora economia Romaniei este o economie de piata, si ale alin. (2) lit. a) al aceluiasi articol, in ceea ce priveste obligatia statului de a asigura libertatea contractelor, precum si prevederile art. 29 si art. 30 din Constitutie, privind libertatea constiintei si libertatea de exprimare, care, in domeniul contractual, fundamenteaza libertatea contractuala. De asemenea, prin exceptie se invoca si neconstitutionalitatea prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, deoarece instituie "o raspundere fara culpa" si contravine art. 41 alin. (7) din Constitutie, aplicarea unei amenzi, "in cazul neexecutarii unei obligatii contractuale", echivaland "cu o confiscare nelegala".
    Instanta, exprimandu-si opinia in temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat prevederile art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu instituie o raspundere obiectiva, orice contraventie presupunand existenta culpei, a carei constatare este insa un atribut exclusiv al instantelor judecatoresti, iar amenda aplicata pentru savarsirea contraventiei nu are caracterul unei confiscari, nefiind deci aplicabile prevederile art. 41 alin. (7) din Constitutie, referitoare la prezumtia dobandirii licite a bunurilor. De asemenea, instanta considera ca prevederile art. IV pct. 3, 5 si 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt constitutionale, in temeiul dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, referitoare la obligatia statului de a asigura protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara si intrucat nu incalca cu nimic prevederile art. 29 si 30 din Constitutie.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, iar in baza art. 5 din aceeasi lege, s-a solicitat si opinia Bancii Nationale a Romaniei asupra exceptiei invocate.
    In punctul de vedere al Guvernului se considera exceptia nefondata, deoarece dispozitiile art. IV pct. 3, 5 si 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, prin stabilirea unor limite maxime de repatriere a valutei, nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a), pe de o parte, iar pe de alta parte, isi afla fundamentul constitutional in dispozitiile lit. b) a aceluiasi articol, referitor la obligatia statului de a asigura protejarea intereselor nationale in activitatea financiara si valutara. De asemenea, Guvernul considera ca dispozitiile art. 29 si 30 din Constitutie sunt inaplicabile, intrucat privesc drepturile fundamentale ale cetatenilor, pe cand Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 reglementeaza activitatea agentilor economici, persoane juridice. In ceea ce priveste criticile formulate in legatura cu prevederile art. IV pct. 7 din ordonanta, se arata ca este inexact ca aceste prevederi ar fi instituit o raspundere fara culpa, orice contraventie presupunand existenta unei culpe, iar masura confirmarii priveste obiectul cu care s-a savarsit contraventia, ceea ce este in concordanta cu dispozitiile art. 41 alin. (8) din Constitutie.
    Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    In opinia Bancii Nationale a Romaniei, comunicata de Directia juridica a acesteia, se considera ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este constitutional, intrucat atat prevederile acestui punct, cat si cele ale pct. 3, 5 si 6 din acelasi articol urmaresc sa asigure repatrierea valutei, obligatie justificata de disciplina financiara instituita de stat si de autoritatea monetara, de natura operatiunilor si de necesitatea constituirii disponibilitatilor valutare pentru functionarea "economiei de piata in conditiile unei convertibilitati interne limitate a monedei nationale". In concluzie, se considera ca dispozitia legala ce face obiectul exceptiei "este de natura a intari disciplina financiara, a preveni blocajul financiar in serie, determinand in final o circulatie monetara sanatoasa si reala".

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului si opinia Bancii Nationale a Romaniei, precum si dispozitiile art. IV pct. 3, 5, 6 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata prin Legea nr. 12/1995, raportate la dispozitiile Constitutiei, retine urmatoarele:
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa le solutioneze, fiind legal sesizata.
    Litigiul in cadrul caruia s-a invocat exceptia priveste contestarea unei amenzi aplicate pentru nerepatrierea unor sume in valuta platite cu titlu de avans si nerestituite in termenele maxime prevazute la art. IV pct. 3 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994. In consecinta, celelalte alineate ale pct. 3, in afara de alin. 3, precum si prevederile pct. 5 si 6 ale art. IV din ordonanta sus-mentionata sunt irelevante pentru solutionarea cauzei, astfel incat, in temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit caruia pot face obiectul unei exceptii numai dispozitiile legale de care depinde solutionarea procesului, in speta a contestatiei, rezulta ca exceptia invocata este pertinenta numai in ceea ce priveste dispozitiile alin. 3 al pct. 3 si cele ale pct. 7 al art. IV din ordonanta sus-mentionata.
    Alin. 3 al pct. 3 din art. IV al Ordonantei Guvernului nr. 18/1994 prevede ca, in cazul platilor in avans pentru importuri, avansul platit trebuie restituit intr-un termen de 15 zile calendaristice, calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.
    Prin exceptia invocata se sustine ca aceasta dispozitie legala ar fi neconstitutionala, intrucat incalca libertatea contractuala, impusa de principiul prevazut de alin. (1) al art. 134 din Constitutie, potrivit caruia economia in Romania este o economie de piata, si de dispozitiile alin. (2) lit. a) din acelasi articol, referitoare la obligatia statului de a asigura libertatea comertului, ca si de dispozitiile constitutionale ale art. 29 si 30, privind libertatea constiintei si libertatea de exprimare. Critica invocata nu poate fi retinuta. Conform art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, statul are obligatia de a asigura protejarea intereselor nationale in activitatea financiara si valutara. Intr-o interpretare sistematica a art. 134, aceasta prevedere urmeaza a fi aplicata in concordanta si cu dispozitiile alin. (1), privind economia de piata, si ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comertului, din acelasi articol, ceea ce presupune ca dispozitiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar si intarirea disciplinei financiare privind disponibilitatile in conturile valutare, cum sunt cele de la alin. 1 al pct. 3 din art. IV al Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, sunt conforme cerintelor economiei de piata, in stadiul ei actual de dezvoltare, ca si regulilor necesare pentru asigurarea, in ansamblul economiei, a libertatii comertului. De asemenea, art. 29 si 30 privesc, in esenta, drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor, care nu pot fi opuse cerintelor apararii intereselor nationale in activitatea financiara si valutara.
    In ceea ce priveste dispozitiile pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, invocarea, prin exceptie, a prevederilor art. 41 alin. (7) din Constitutie nu este concludenta, deoarece, in speta, nu provenienta valutei formeaza obiectul litigiului, ci folosirea ei, sub forma de avans, pentru efectuarea unei operatiuni de import, cu incalcarea termenului de repatriere prevazut de dispozitiile alin. 3 al pct. 3 din art. IV al ordonantei, avand drept consecinta savarsirea faptei contraventionale prevazute la pct. 7 al art. IV din aceeasi ordonanta. Dupa cum se arata in opinia instantei, constatarea existentei sau inexistentei culpei este de competenta exclusiva a instantei judecatoresti. In ceea ce priveste motivul invocat in sustinerea exceptiei, in sensul ca "aplicarea unei amenzi, in cazul neexecutarii unei obligatii contractuale, echivaleaza cu o confiscare nelegala", aceasta se bazeaza pe o confuzie intre obligatia contractuala, convenita de parti, si obligatia legala de repatriere a avansului platit, instituita de lege, a carei incalcare constituie continutul contraventiei reglementate de prevederile pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994.
    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3, 5, 6 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995, invocata de Societatea Comerciala "Eurocable" - S.R.L. Oradea in Dosarul nr. 4.378/1996 al Judecatoriei Oradea.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 28 ianuarie 1997.

            PRESEDINTE,
            dr. Mihai Constantinescu

                        Magistrat asistent,
                        Maria Bratu