DECIZIE Nr.
1496 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) si alin. (11) din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum si a celor ale art. 24
alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 72 din 27 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „articolului unic pct. 1 şi pct. 2 din
Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, precum şi a art. 24 alin. (1)şi (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989", excepţie ridicată de Rita Gărgăriţa în
Dosarul nr. 10.243/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde Gheorghe Tara, în calitate
de mandatar, pentru partea Veronica Magdalena Tara, lipsă fiind autorul
excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât
aspectele invocate de autorul excepţiei nu reprezintă o veritabilă critică de
neconstituţionalitate.
După închiderea dezbaterilor, se prezintă autorul
excepţiei Riţa Gărgăriţa, care depune note scrise la dosar.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 10.243/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionala cu
excepţia de neconstituţionalitate a „articolului unic pct. 1 şi pct. 2 din
Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, precum şi a art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989", excepţie ridicată de Riţa Gărgăriţa într-o cauză civilă având ca obiect
o acţiune în constatare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin modificarea adusă Legii nr.
146/1997 prin noul act normativ, respectiv prin Legea nr. 276/2009, s-a ajuns
la o limitare evidentă a accesului la justiţie, acesta devenind doar un drept
teoretic. Datorită taxelor stabilite de stat într-un cuantum exagerat în sarcina
justiţiabilului, practic persoana interesată nu se mai poate adresa instanţei
de judecată. In acest sens, apreciază că noua lege nu are niciun suport în
realitatea economică concretă, iar modificările aduse legislaţiei privind
taxele judiciare de timbru sunt neconstitutionale, prin raportare la
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53, art. 56 şi
ale art. 124 alin. (2).
Cu privire la prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 10/2001, autorul excepţiei îşi manifestă nemulţumirea faţă de maniera
în care s-a desfăşurat litigiul, apreciind că „nu se poate accepta să fie în
continuare victime ale imperfecţiunii legilor".
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens arată că stabilirea obligaţiei de plată şi a cuantumului taxelor
judiciare de timbru nu reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie,
iar prin Legea nr. 276/2009 cuantumul taxelor judiciare de timbru a fost
actualizat şi s-au clarificat controversele juridice existente cu privire la
caracterul evaluabil sau neevaluabil al unor acţiuni, cum sunt cele în
constatare, precum şi referitor la obligaţia de timbrare a acestor cereri. Cu
privire la art. 24 din Legea nr. 10/2001, apreciază că acest text de lege
stabileşte o prezumţie legală relativă, care poate fi răsturnată prin proba
contrară făcută de alte persoane care invocă un drept asupra imobilului
naţionalizat, respectându-se dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul
de proprietate al acestor persoane.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, referitor
la prevederile privind taxele judiciare de timbru, este invocată jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 814/2007 sau Decizia
nr. 210/2002. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a art. 24 alin.
(1)şi (2) din Legea nr. 10/2001, arată că acest text de lege instituie o
prezumţie legală relativă cu privire la întinderea dreptului de proprietate
asupra imobilului şi cu privire la identitatea proprietarului, prin raportare
la elemente obiective. Această prezumţie poate fi însă răsturnată prin proba
contrară de partea adversa, ceea ce este de natură a respecta dreptul la un
proces echitabil.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, referitor la
reglementarea de lege criticată privind taxele judiciare de timbru, invocă
jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv deciziile nr.
1.587/2009 si nr. 50/2010, iar în ceea ce priveşte prevederile art. 24 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, apreciază că acestea nu contravin normelor
constituţionale cuprinse în art. 16, art. 21, art. 24 şi art. 44, apreciind că
celelalte dispoziţii invocate din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a
fost invocat de autorul excepţiei şi stabilit prin încheierea de sesizare a
Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile articolului unic pct. 1 şi
pct. 2 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, precum şi cele ale art. 24 alin. (1) şi (2)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
In realitate, din examinarea succesiunii actelor
normative, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
asupra căruia urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. 2 alin. (1)
şi alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie
1997, lege modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
212/2008, ordonanţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
276/2009, precum şi prevederile' art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
10/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2
septembrie 2005.
Prevederile de lege criticate din Legea nr. 146/1997 au
următorul conţinut:
-Art. 2: „(1) Acţiunile şi
cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează
astfel:
a) până la valoarea de 50 lei - 6 lei;
b) între 51 lei si 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depăşeşte 50
lei;
c) între 501 lei si 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depăşeşte 500
lei;
d) între 5.001 lei şi
25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;
e) între 25.001 lei
şi 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;
f) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.611 lei + 2%
pentru ce depăşeşte 50.000 lei;
g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.
(11)
Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind
declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic
patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau
inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în
situaţia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii
privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului
juridic patrimonial.";
- Art. 24 din Legea nr. 10/2001: „(1) In absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz,
întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul
normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau
s-a pus în
executare măsura preluării abuzive.
(2) In aplicarea prevederilor alin. (1) şi în
absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de
autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura
preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de
proprietar."
Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 2 alin.
(1) şi alin. (11)
din Legea nr. 146/1997 contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie,
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
art. 56 referitoare la contribuţiile financiare, precum şi celor ale art. 124
alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
In ceea ce priveşte art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, autorul
excepţiei consideră că acesta contravine art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 23
alin. (1) referitoare la libertatea individuală, art. 24 care consacră dreptul
la apărare, art. 29 alin. (1) şi (2) referitoare la libertatea conştiinţei,
art. 30 alin. (1) şi (2) privind libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) si
(2) referitoare la dreptul la informaţie, art. 44 alin. (1), (2), (3), (7) şi
(8) referitoare la protecţia proprietăţii private, art. 46 privind dreptul la
moştenire, art. 48 privind familia şi art. 49 referitoare la protecţia copiilor
şi a tinerilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu pot fi primite criticile autorului, deoarece acesta deduce
neconstituţionalitatea reglementărilor criticate din modul de reglementare şi
de interpretare a acestora.
Astfel, acesta apreciază că noua lege prin care s-a
modificat Legea nr. 146/1997 nu are niciun suport în realitatea economică
concretă, iar modificările aduse legislaţiei privind taxele judiciare de timbru
sunt neconstituţionale, instituindu-se o limitare evidentă a accesului la
justiţie, care devine astfel doar un drept teoretic. Totodată, susţine că,
datorită taxelor stabilite de stat într-un cuantum exagerat în sarcina
justiţiabilului, practic persoana interesată nu se mai poate adresa instanţei
de judecată.
Cu privire la prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 10/2001, Curtea reţine că autorul excepţiei nu formulează o
veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, în realitate, este vorba de o
problemă de apreciere a circumstanţelor concrete ce conturează fondul
litigiului. Acesta îşi manifestă, mai exact, nemulţumirea faţă de maniera în
care s-a desfăşurat litigiul, apreciind că „nu se poate accepta să fie în
continuare victime ale imperfecţiunii legilor".
Aşa fiind, Curtea constată că asemenea critici nu intră
în sfera sa de competenţă,
deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de
contencios constituţional se pronunţă numai asupra conformităţii cu Legea
fundamentală a actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi a celor ale art. 24 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Riţa Gărgăriţa în Dosarul nr. 10.243/299/2009 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu