Decizia Nr.1492 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Imobilest“ - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 16.995/212/2010 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.534D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Alina Clark a depus la dosar o cerere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 16.995/212/2010, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Imobilest“ - S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât condiţionează partea deja vătămată de invocarea cauzelor de nulitate prevăzute de art. 317 din Codul de procedură civilă pe calea apelului sau a recursului. Se arată, în acest sens, că de cele mai multe ori părţile află de existenţa hotărârii după ce aceasta rămâne irevocabilă faţă de celelalte părţi sau în cursul executării silite. Cazurile de nulitate la care face trimitere art. 317 din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate nici pe calea contestaţiei la executare, singura posibilitate de a obţine judecata cu precădere şi celeritate rămânând contestaţia în anulare, potrivit art. 320 din Codul de procedură civilă.În aceste condiţii, partea nelegal citată riscă să fie prejudiciată pe calea executării silite, deoarece nu are acces la o cale care să se judece în procedură de urgenţă, încălcânduse astfel şi dreptul de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil (prin raportare la faza executării silite a hotărârii) prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (3) ultima teză din Constituţie.Astfel, dispoziţiile procedurale ce fac referire la obligaţia părţii care formulează contestaţie în anulare de a dovedi că nu a putut invoca motivele de nulitate pe calea apelului sau a recursului, mai ales în situaţia în care partea nu a fost legal citată, constituie o încălcare a liberului acces la justiţie, prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie.Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 1.271 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 23 noiembrie 2010, Curtea a statuat că prevederile criticate nu au în vedere hotărârile judecătoreşti susceptibile de a fi atacate pe căile ordinare de atac, care oferă părţilor cadrul procesual adecvat în care să îşi poată exercita, cu diligenţă, drepturile procesuale de pe poziţii de egalitate, ci se referă la hotărârile irevocabile împotriva cărora mai pot fi exercitate doar căile extraordinare de atac, aşa cum este cazul contestaţiei în anulare. Legiuitorul a prevăzut cazurile în care poate fi atacată o hotărâre irevocabilă pe calea contestaţiei în anulare, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiţie şi pentru a-l pune pe justiţiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citării într-o situaţie egală cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenţia de a crea un tratament juridic egal între aceştia.De asemenea, Curtea a mai reţinut că, odată invocate pe calea apelului sau a recursului, aceste motive urmează a fi cenzurate de către instanţă, care se va pronunţa asupra lor, astfel încât nepronunţarea asupra acestor motive în faza recursului dă posibilitatea părţii interesate să le invoce în cadrul contestaţiei în anulare, potrivit art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Din moment ce partea a putut invoca aceste motive pe calea apelului sau a recursului, ar fi de prisos să i se mai acorde încă o dată această posibilitate pe calea contestaţiei în anulare.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele acesteia, cât şi soluţia pronunţată prin decizia menţionată sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Imobilest“ - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 16.995/212/2010 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Fabian Niculae