DECIZIE Nr. 148 din 17 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri
referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de
personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele
autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe
anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul
2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul
2004 nr. 507/2003, precum si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 370 din 3 mai 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici
si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului
din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr.
743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 si ale art. 9 alin. (7)
din Legea nr. 507/2003, exceptie ridicata de Paraschiva Popovici si altii in
Dosarul nr. 3.744/M/2004 al Tribunalului Brasov.
La apelul nominal raspunde Ministerul Justitiei, prin consilier juridic,
fiind lipsa celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in dosarele nr. 476D/2004 si nr.
80D/2005, avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata
de Gheorghe Burdea si altii in Dosarul nr. 4.122/M/2004 al Tribunalului Brasov,
respectiv de Ioan Brutca si Gherghina Tudor in Dosarul nr. 2.184/2004 al
Tribunalului Covasna. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul si in
dosarele nr. 88D/2005 si nr. 101D/2005, avand ca obiect dispozitiile art. III
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si ale art. 50
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, respectiv
dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001 si ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, exceptie ridicata de
Nicoleta Zettel si altii in Dosarul nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava,
respectiv de Gabriela Aurelia Nedelcu si altii in Dosarul nr. 1.002/C/2004 al
Tribunalului Vrancea - Sectia civila.
La apelul nominal efectuat in dosarele sus-mentionate raspunde Ministerul
Justitiei, prin consilier juridic, fiind lipsa celelalte parti, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere ca obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate
ridicate in dosarele sus-mentionate este, in totalitate sau in parte, identic,
pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Ministerul Justitiei, prin consilier juridic, este de acord cu conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea
dosarelor nr. 476D/2004, nr. 80D/2005, nr 88D/2005 si nr. 101D/2005 la Dosarul
nr. 470D/2004, care este primul inregistrat.
Cauza se afla in stare de judecata.
Ministerul Justitiei, prin consilier juridic, solicita admiterea exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca dreptul constitutional la concediu de
odihna platit cuprinde doua componente, una de natura nepatrimoniala, care
consta in insasi efectuarea concediului, in suspendarea obligatiei salariatului
de a presta munca, iar cealalta de natura patrimoniala, constand in
indemnizatia de concediu si prima de concediu. In consecinta, se considera ca suspendarea
aplicarii prevederilor legale referitoare la prima de concediu duce la
suspendarea dreptului constitutional la concediu de odihna platit. Astfel, are
loc o restrangere nejustificata a acestui drept si, prin urmare, se aduce
atingere insasi existentei dreptului, ceea ce este contrar textului
constitutional al art. 53.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10
alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 si ale art. 9
alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, se apreciaza
ca aceasta este inadmisibila, intrucat, avand in vedere principiul
constitutional al anualitatii bugetului de stat, dispozitiile legale criticate
nu mai sunt in vigoare, ele producandu-si efectele doar pana la expirarea
anului bugetar pentru care au fost adoptate. De asemenea, se apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 este neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate a art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 33/2001, a art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, a art. 10
alin. (3) din Legea nr. 631/2002 si a art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003,
ca fiind inadmisibila, in conformitate cu art. 29 alin. (1) si (6) din Legea
nr. 47/1992, intrucat dispozitiile legale criticate nu mai sunt in vigoare. In
acest sens se sustine ca art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001 si-a incetat aplicarea cu incepere de la 1 ianuarie 2002, iar legile
nr. 743/2001, nr. 631/2002 si nr. 507/2003, fiind legi bugetare, sunt guvernate
de principiul anualitatii bugetului de stat, conform art. 138 din Constitutie,
si si-au incetat efectele la expirarea exercitiului bugetar pentru care au fost
adoptate.
Totodata se solicita respingerea ca neintemeiata a criticii de
neconstitutionalitate a art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 177/2002, intrucat este la aprecierea legiuitorului posibilitatea de a
abroga dispozitiile privind acordarea unui drept legal suplimentar. De
asemenea, se mai arata ca atat timp cat abrogarea prevederilor privind un drept
legal suplimentar acordat este posibila, in speta prin prevederile art. 50
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, nimic nu
impiedica legiuitorul sa suspende aplicarea acestuia.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 11 august 2004, 18 august 2004, 27 ianuarie 2005, 31
ianuarie 2005 si 21 ianuarie 2005, pronuntate in dosarele nr 3.744/M/2004 si
nr. 4.122/M/2004 ale Tribunalului Brasov, nr. 2.184/2004 al Tribunalului
Covasna, nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava, nr. 1.002/C/2004 al
Tribunalului Vrancea - Sectia civila, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare
la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din
sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii
judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002
nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003
nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.
507/2003, precum si a celor ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie
ridicata de Paraschiva Popovici si altii, de Gheorghe Burdea si altii, de Ioan
Brutca si Gherghina Tudor, de Nicoleta Zettel si altii, precum si de Gabriela
Aurelia Nedelcu si altii in cadrul unor cauze avand ca obiect solutionarea unor
conflicte de munca.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in
esenta, ca prevederile criticate incalca dispozitiile art. 38 alin. (2) si ale
art. 49 din Constitutie [devenite, dupa revizuirea si republicarea
Constitutiei, art. 41 alin. (2), respectiv art. 53], intrucat "drepturile
la prima de vacanta au fost suspendate, cu toate ca normele constitutionale nu
prevad posibilitatea suspendarii drepturilor constitutionale, intre care se
numara si dreptul la prima de vacanta, care se include in concediul de odihna
platit, sau in cel mai rau caz, in <<alte situatii specifice>>,
prevazute de art. 38 alin. (2) din Constitutie".
Autorii exceptiei sustin, de asemenea, ca "restrangerea dreptului la
prima de vacanta este nejustificata, fiind incalcate drepturile puterii
judecatoresti, atat de catre Guvern, prin ordonanta de urgenta mentionata, cat
si de catre Parlament, prin legile succesive privitoare la bugetul de stat pe
anii 2001, 2002 si 2003". Autorii exceptiei au aratat, potrivit celor
consemnate in incheierea instantei de judecata, ca restrangerea unor drepturi
constitutionale este posibila "numai in situatiile de exceptie prevazute
de art. 49 alin. (1) si (2)". De asemenea, se considera ca prin
dispozitiile legale criticate a fost restrans exercitiul dreptului legal la
prima de concediu, fara a exista vreuna dintre situatiile prevazute de
dispozitiile art. 53 din Constitutie.
Pe de alta parte se invoca in sustinerea exceptiei si incalcarea
dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie [devenit art. 115 alin. (4)],
constand in aceea ca masura dispusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001 nu a fost justificata de o situatie exceptionala, asa cum prevede
Constitutia, sau, daca aceasta a existat, nu a fost adusa la cunostinta prin
expunerea de motive, asa cum prevede acum Constitutia revizuita. De altfel,
subliniaza autorii exceptiei, "nici ulterior, prin legile bugetului nr.
743/2001, nr. 631/2002, nr. 507/2003, nu s-a manifestat o preocupare in acest
sens".
Totodata, autorii exceptiei din Dosarul Curtii Constitutionale nr. 88D/2005
considera ca prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor
sunt neconstitutionale, intrucat abroga dispozitiile legale referitoare la
prima de concediu.
Tribunalul Brasov si Tribunalul Vrancea - Sectia civila apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. In acest sens se considera
ca "prima de vacanta prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 se incadreaza in sintagma
<<alte situatii specifice, stabilite prin lege>>, prevazuta de art.
41 alin. (2) din Constitutia Romaniei, avand in vedere ca aceasta este
distincta de concediul de odihna platit, insa este specifica profesiei
reclamantilor (judecatori si, respectiv, personal auxiliar) si prevazuta prin
lege speciala".
Pe de alta parte se arata ca, si in cazul in care "aceasta suspendare
ar fi considerata o restrangere temporara, aceasta nu apare ca fiind
justificata, prin prisma reglementarii constitutionale referitoare la
circumstantele in care restrangerea este posibila". Asadar, instantele
considera ca "restrangerea drepturilor categoriilor profesionale din care
fac parte reclamantii apare ca fiind complet nejustificata, cu atat mai mult cu
cat nu sunt indeplinite nici conditiile prevazute de art. 53 alin. (2) din
Constitutia Romaniei, in sensul ca o asemenea masura nu este necesara intr-o
societate democratica; nu se poate stabili daca aceasta este proportionala cu
situatia care a determinat-o, intrucat actele normative criticate de reclamanti
pe calea exceptiei de neconstitutionalitate nu cuprind nici o expunere de
motive care sa justifice luarea acestei masuri; masura este de natura a conduce
la discriminarea autoritatii judecatoresti fata de celelalte puteri ale
statului, iar luarea masurii se poate aprecia ca aduce atingere dreptului
insusi, atata vreme cat acesta este consfintit din anul 2000, iar suspendarile
succesive ale exercitarii lui, in mod nemotivat si fara suport legitim,
afecteaza substanta dreptului insusi, care nu poate fi realizat, existand doar
teoretic, fara a putea fi exercitat".
Tribunalul Covasna apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, avand in vedere ca, "in speta, nu este vorba de suspendarea
unui drept constitutional, ci a unui drept instituit printr-o lege
speciala", iar dispozitiile constitutionale ale art. 53 se refera, in mod
exclusiv, numai la drepturile si libertatile reglementate de cap. II al
titlului II din Constitutie.
Tribunalul Suceava - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, prevederile legale criticate fiind in
concordanta cu "principiul protectiei sociale a muncii garantat de
Constitutia Romaniei". Se mai considera ca "indemnizatia de concediu,
care este asigurata in continuare [...], nu este identica cu prima de concediu,
ce era asigurata de art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, alaturat
indemnizatiei de concediu".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, a
dispozitiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, precum si a celor ale
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 este inadmisibila, iar exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003
este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere Guvernul sustine ca
referitor la textele legale criticate, care au fost in vigoare numai pentru
perioada anilor bugetari 2001, 2002 si 2003, exceptia este inadmisibila in
lumina dispozitiilor art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992.
Pe fond, in ceea ce priveste dispozitiile art. 9 alin. (7) din Legea
bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, Guvernul apreciaza ca sustinerile
autorilor exceptiei in legatura cu "dreptul la concediul de odihna
platit", prevazut de art. 41 alin. (2) din Constitutie, republicata, nu
sunt fondate. In acest sens Guvernul precizeaza ca "dreptul la concediu de
odihna anual platit, [...], cuprinde, potrivit legii organice (Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare) [...], in
continutul sau, dreptul salariatilor la efectuarea duratei concediului anual de
odihna si, respectiv, dreptul la plata unei indemnizatii pentru perioada
concediului de odihna, care nu poate fi mai mica decat valoarea totala a
drepturilor salariale de care salariatul ar fi beneficiat daca ar fi desfasurat
activitate in perioada respectiva". In consecinta, Guvernul apreciaza ca
"dispozitiile interne nu aduc nici o atingere dreptului salariatilor la
concediu de odihna platit".
In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 53 din Constitutie,
Guvernul apreciaza ca in cauza nu este restrans si nu este suspendat exercitiul
vreunui drept constitutional. Dispozitiile legale criticate "nu aduc
atingere dreptului constitutional la concediu de odihna platit, ci decaleaza,
cu respectarea dispozitiilor art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, data de
la care vor fi aplicate prevederile din cuprinsul actelor normative in vigoare
ce reglementeaza acordarea <<primei>> pentru plecarea in concediul
de odihna, ca supliment pe langa <<indemnizatia platita pentru perioada
concediului de odihna>>".
In punctele de vedere exprimate in dosarele Curtii Constitutionale nr.
80D/2005, nr. 88D/2005 si nr. 101D/2005 Guvernul apreciaza, intr-o
surprinzatoare opozitie fata de punctele de vedere exprimate anterior in alte
dosare, ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 este intemeiata. In acest
sens se considera ca, "prin interpretarea coroborata a dispozitiilor
Codului muncii si ale Legii nr. 188/1999, [se] impune concluzia consacrarii
legislative a doua componente ale dreptului la concediu de odihna platit",
drept prevazut de art. 41 alin. (2) din Constitutie. Astfel, o prima componenta
este una nepatrimoniala, care "consta in insasi efectuarea concediului, in
suspendarea obligatiei salariatului de a presta munca", iar cea de-a doua
componenta "are o natura patrimoniala si acopera drepturile cuvenite
salariatului in perioada concediului de odihna". Guvernul apreciaza ca
aceasta ultima componenta a dreptului la concediu de odihna platit include atat
indemnizatia de concediu, cat si prima de concediu, acestea fiind
"ineluctabil asociate". In consecinta, suspendarea dreptului la prima
de concediu reprezinta "o suspendare a unui drept constitutional
fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constitutie".
Totodata se mai sustine ca "suspendarea aplicarii normei in baza
careia se acorda un drept recunoscut constitutional echivaleaza cu restrangerea
nejustificata" a dreptului constitutional la concediu de odihna platit. De
asemenea, Guvernul considera ca masura in discutie aduce "atingere insasi
existentei dreptului si incalca, [astfel], in mod flagrant, dispozitiile art.
53 din Constitutie".
In punctul de vedere exprimat in Dosarul Curtii Constitutionale nr.
80D/2005, Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 este
inadmisibila, intrucat acestea nu mai sunt in vigoare, ele incetandu-si
efectele la 31 decembrie 2004.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, Guvernul
considera ca aceasta este neintemeiata, "fiind vorba de o prevedere
finala, prin care se abroga dispozitiile referitoare la salarizarea si la alte
drepturi ale magistratilor si personalului juridic de specialitate juridica
asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea
si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti".
De asemenea, se mai arata ca "autorii exceptiei nu prezinta motivele prin
care sustin neconstitutionalitatea textului in cauza".
Avocatul Poporului apreciaza ca "prevederile art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si ale art. 9 alin. (7) din Legea
nr. 507/2003 sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate a art.
12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 si a art. 10 alin. (3) din Legea nr.
631/2002 este inadmisibila".
In sustinerea punctului sau de vedere Avocatul Poporului arata ca
"suspendarea, prin dispozitiile legale criticate, a dreptului la prima ce
se acorda cu ocazia plecarii in concediul de odihna este conforma dispozitiilor
art. 41 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora salariatii au dreptul
la masuri de protectie sociala, care sunt - cum precizeaza textul
constitutional - <<stabilite prin lege>>. Totodata, textele legale
indicate instituie o masura temporara, motivata de faptul ca in bugetul de stat
pe anul 2004 nu sunt prevazute sume cu aceasta destinatie, stabilirea
cuantumului si a principalelor destinatii ale alocatiilor bugetare constituind
atributul constitutional exclusiv al legiuitorului".
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art.
III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si ale art. 9
alin. (7) din Legea nr. 507/2003 fata de dispozitiile art. 53 din Constitutie,
Avocatul Poporului mentioneaza ca "aceasta nu poate fi retinuta, intrucat
textele legale criticate nu pun in discutie restrangeri ale exercitiului unor
drepturi sau libertati fundamentale".
Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin.
(4) din Legea nr. 743/2001 si ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 fata
de art. 41 alin. (2) si art. 53 alin. (1) din Legea fundamentala, Avocatul
Poporului arata ca, "potrivit principiului anualitatii bugetului de stat,
care este de natura constitutionala (art. 138 din Constitutie), Legea nr.
743/2001 a fost in vigoare in cursul anului 2002, iar Legea nr. 631/2002, in
cursul anului 2003, perioade pentru care s-a aprobat bugetul de stat". In
consecinta, Avocatul Poporului, cu privire la aceste doua acte normative, arata
ca devin "incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, potrivit carora Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitii legale in
vigoare". In acest sens Avocatul Poporului face trimitere la jurisprudenta
Curtii, indicand deciziile nr. 61 din 26 februarie 2002 si nr. 21 din 21
ianuarie 2003.
In punctul de vedere trimis Curtii Constitutionale in Dosarul nr. 80D/2005
Avocatul Poporului sustine ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 este
inadmisibila, intrucat acestea nu mai sunt in vigoare, ele incetandu-si
efectele la 31 decembrie 2004.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, Avocatul
Poporului apreciaza ca aceasta este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorii-raportori,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele
masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii
de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele
autoritatii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 386 din 10
iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din
17 iulie 2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002
nr. 743/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 784 din
11 decembrie 2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul
2003 nr. 631/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
863 din 29 noiembrie 2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe
anul 2004 nr. 507/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 853 din 2 decembrie 2003, precum si cele ale art. 50 alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte
drepturi ale magistratilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 347/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
525 din 22 iulie 2003.
Dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au urmatorul cuprins:
- Art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001:
"De asemenea, se suspenda pana la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea
prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispozitii referitoare la
acordarea primei pentru concediul de odihna si ale art. 45 alin. (1)
referitoare la cuantumul sporului cu care se platesc orele lucrate peste durata
normala a timpului de munca din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte
drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999,
modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte
drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum
si aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia
plecarii in concediul de odihna din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 614
din 29 noiembrie 2000."
- Art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001: "Termenele prevazute la
art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri
referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de
personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele
autoritatii judecatoresti, aprobata si modificata prin Legea nr. 386/2001, se
prelungesc pana la data de 31 decembrie 2002."
- Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002: "Termenele prevazute la
art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri
referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de
personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele
autoritatii judecatoresti, aprobata cu modificari prin Legea nr. 386/2001, cu
modificarile ulterioare, se prelungesc pana la data de 31 decembrie 2003."
- Art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003: "Aplicarea prevederilor din
actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia
plecarii in concediul de odihna, precum si a celor ale art. 32 alin. (2) din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si
completarile ulterioare, se suspenda pana la data de 31 decembrie 2004."
- Art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002:
"Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga
art. 1^1, precum si celelalte dispozitii referitoare la salarizarea si alte
drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridica asimilat,
potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte
drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu
modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii
contrare."
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt: art. 41
alin. (2), art. 53 si art. 115 alin. (4), care au urmatorul cuprins:
- Art. 41 alin. (2): "Salariatii au dreptul la masuri de protectie
sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de
munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara,
repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii
deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii
specifice, stabilite prin lege."
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonante de urgenta
numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand
obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora."
Curtea retine ca, in esenta, se considera neconstitutionala suspendarea
acordarii unor drepturi banesti prin dispozitiile art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, prelungirea succesiva a acestei
suspendari, prin cele trei legi bugetare criticate, precum si abrogarea
dispozitiilor legale a caror aplicare fusese suspendata fata de magistrati si
personalul de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, acestora,
intrucat aceasta constituie o masura care incalca prevederile art. 41 alin. (2)
si ale art. 53 din Constitutie. De asemenea, se considera ca adoptarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 s-a facut cu nerespectarea
prevederilor textului constitutional al art. 115 alin. (4).
Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai format obiectul
controlului de constitutionalitate, iar Curtea, de exemplu, prin Decizia nr. 69
din 3 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
211 din 14 martie 2005, Decizia nr. 56 din 1 februarie 2005, nepublicata inca,
si Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005, nepublicata inca, a respins exceptii de
neconstitutionalitate cu obiect similar.
Prin deciziile mentionate, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 41^1 alin.
(1) referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihna si ale art. 45
alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se platesc orele lucrate
peste durata normala a timpului de munca, din Legea nr. 50/1996 privind
salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii
judecatoresti, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563
din 18 noiembrie 1999, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta
Guvernului nr. 83/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 425 din 1 septembrie 2000, au fost suspendate succesiv, prin art. III alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, prin art. 12 alin. (4)
din Legea nr. 743/2001, pana la data de 31 decembrie 2002, iar, in raport cu
celelalte categorii de personal din cadrul organelor autoritatii judecatoresti,
in afara de magistrati si personalul de specialitate juridica asimilat,
potrivit legii, acestora, au operat alte doua suspendari succesive, prevazute
de dispozitiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 si ale art. 9 alin.
(7) din Legea nr. 507/2003.
Curtea a stabilit, totodata, ca dispozitiile art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si-au produs efectele numai pana
la data de 1 ianuarie 2002, asa cum prevedea textul acestei ordonante de
urgenta, iar cele trei legi bugetare, pana la 31 decembrie 2002, respectiv pana
la data de 31 decembrie 2003 si 31 decembrie 2004. Prin Decizia nr. 56 din 1
februarie 2005, Curtea a retinut ca "toate aceste dispozitii legale au
avut aplicare limitata in timp, in sensul dispozitiilor art. 64 alin. (1) si
ale art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica
legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, astfel ca ele nu mai
pot fi considerate ca fiind inca in vigoare".
In consecinta, avand in vedere ca dispozitiile art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 33/2001 au avut o aplicare temporara,
producandu-si efectele pana la data de 1 ianuarie 2002, Curtea a constatat ca,
la data ridicarii exceptiei, acestea nu mai erau in vigoare, iar, in
conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutie si cu cele ale
art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de
neconstitutionalitate a acestor dispozitii este inadmisibila.
Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca, "in ceea ce priveste legile
bugetare, Curtea Constitutionala, printr-o jurisprudenta constanta, a stabilit
ca, dupa expirarea anului bugetar, legile de aprobare a bugetului nu mai sunt
in vigoare, avand in vedere ca insusi textul constitutional al art. 138
consacra principiul anualitatii bugetului de stat". Astfel, legile nr.
743/2001, nr. 631/2002 si nr. 507/2003 au iesit din vigoare la expirarea
exercitiului bugetar pentru care au fost adoptate.
In conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutie si ale
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate priveste legile si
ordonantele in vigoare sau dispozitii din acestea. In consecinta, Curtea a
constatat ca, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr.
47/1992, si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (4)
din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3)
din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum si a celor ale
art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 este
inadmisibila.
In ceea ce ii priveste pe magistrati si personalul de specialitate juridica
asimilat, potrivit legii, acestora, Curtea a constatat ca dispozitiile legale
referitoare la acestia si a caror aplicare fusese suspendata au fost abrogate,
potrivit art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002,
incepand cu data de 1 ianuarie 2003. In legatura cu exceptia de
neconstitutionalitate a acestui din urma text de lege, Curtea, prin Decizia nr.
37 din 25 ianuarie 2005, a retinut ca "beneficiul unor drepturi salariale
suplimentare, cum este si prima de concediu, nu constituie un drept
constitutional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constitutie nu sunt
incidente in privinta reglementarii lor. In consecinta, legiuitorul este in
drept sa le acorde, sa le modifice ori sa inceteze acordarea lor, precum si sa
stabileasca perioada in care le acorda. De altfel, aplicand acest principiu,
legiuitorul a inteles ca prin prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 177/2002 sa abroge toate dispozitiile Legii nr.
50/1996 referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si
personalului de specialitate juridica asimilat, astfel ca prevederile art. 41^1
alin. (1) din Legea nr. 50/1996 si-au incetat aplicarea cu privire la aceste
categorii de persoane".
Considerentele care au stat la baza acestor decizii ale Curtii
Constitutionale isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit
elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.
743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.
631/2002 si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.
507/2003, exceptie ridicata de Paraschiva Popovici si altii in Dosarul nr.
3.744/M/2004 al Tribunalului Brasov, de Gheorghe Burdea si altii in Dosarul nr.
4.122/M/2004 al Tribunalului Brasov, de Ioan Brutca si Gherghina Tudor in
Dosarul nr. 2.184/2004 al Tribunalului Covasna, exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 33/2001, exceptie ridicata de Nicoleta Zettel si altii
in Dosarul nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava, precum si exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de
stat pe anul 2002 nr. 743/2001, exceptie ridicata de Gabriela Aurelia Nedelcu
si altii in Dosarul nr. 1.002/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civila.
II. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie
ridicata de Nicoleta Zettel si altii in Dosarul nr. 9.266/2004 al Tribunalului
Suceava.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Benke Karoly