DECIZIE   Nr. 148 din 17 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 370 din  3 mai 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 si ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, exceptie ridicata de Paraschiva Popovici si altii in Dosarul nr. 3.744/M/2004 al Tribunalului Brasov.
    La apelul nominal raspunde Ministerul Justitiei, prin consilier juridic, fiind lipsa celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea dispune a se face apelul si in dosarele nr. 476D/2004 si nr. 80D/2005, avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de Gheorghe Burdea si altii in Dosarul nr. 4.122/M/2004 al Tribunalului Brasov, respectiv de Ioan Brutca si Gherghina Tudor in Dosarul nr. 2.184/2004 al Tribunalului Covasna. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul si in dosarele nr. 88D/2005 si nr. 101D/2005, avand ca obiect dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, respectiv dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, exceptie ridicata de Nicoleta Zettel si altii in Dosarul nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava, respectiv de Gabriela Aurelia Nedelcu si altii in Dosarul nr. 1.002/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civila.
    La apelul nominal efectuat in dosarele sus-mentionate raspunde Ministerul Justitiei, prin consilier juridic, fiind lipsa celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele sus-mentionate este, in totalitate sau in parte, identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
    Ministerul Justitiei, prin consilier juridic, este de acord cu conexarea dosarelor.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
    Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 476D/2004, nr. 80D/2005, nr 88D/2005 si nr. 101D/2005 la Dosarul nr. 470D/2004, care este primul inregistrat.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Ministerul Justitiei, prin consilier juridic, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dreptul constitutional la concediu de odihna platit cuprinde doua componente, una de natura nepatrimoniala, care consta in insasi efectuarea concediului, in suspendarea obligatiei salariatului de a presta munca, iar cealalta de natura patrimoniala, constand in indemnizatia de concediu si prima de concediu. In consecinta, se considera ca suspendarea aplicarii prevederilor legale referitoare la prima de concediu duce la suspendarea dreptului constitutional la concediu de odihna platit. Astfel, are loc o restrangere nejustificata a acestui drept si, prin urmare, se aduce atingere insasi existentei dreptului, ceea ce este contrar textului constitutional al art. 53.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, se apreciaza ca aceasta este inadmisibila, intrucat, avand in vedere principiul constitutional al anualitatii bugetului de stat, dispozitiile legale criticate nu mai sunt in vigoare, ele producandu-si efectele doar pana la expirarea anului bugetar pentru care au fost adoptate. De asemenea, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 este neintemeiata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, a art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 si a art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, ca fiind inadmisibila, in conformitate cu art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, intrucat dispozitiile legale criticate nu mai sunt in vigoare. In acest sens se sustine ca art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si-a incetat aplicarea cu incepere de la 1 ianuarie 2002, iar legile nr. 743/2001, nr. 631/2002 si nr. 507/2003, fiind legi bugetare, sunt guvernate de principiul anualitatii bugetului de stat, conform art. 138 din Constitutie, si si-au incetat efectele la expirarea exercitiului bugetar pentru care au fost adoptate.
    Totodata se solicita respingerea ca neintemeiata a criticii de neconstitutionalitate a art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, intrucat este la aprecierea legiuitorului posibilitatea de a abroga dispozitiile privind acordarea unui drept legal suplimentar. De asemenea, se mai arata ca atat timp cat abrogarea prevederilor privind un drept legal suplimentar acordat este posibila, in speta prin prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, nimic nu impiedica legiuitorul sa suspende aplicarea acestuia.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 11 august 2004, 18 august 2004, 27 ianuarie 2005, 31 ianuarie 2005 si 21 ianuarie 2005, pronuntate in dosarele nr 3.744/M/2004 si nr. 4.122/M/2004 ale Tribunalului Brasov, nr. 2.184/2004 al Tribunalului Covasna, nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava, nr. 1.002/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civila, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum si a celor ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie ridicata de Paraschiva Popovici si altii, de Gheorghe Burdea si altii, de Ioan Brutca si Gherghina Tudor, de Nicoleta Zettel si altii, precum si de Gabriela Aurelia Nedelcu si altii in cadrul unor cauze avand ca obiect solutionarea unor conflicte de munca.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, ca prevederile criticate incalca dispozitiile art. 38 alin. (2) si ale art. 49 din Constitutie [devenite, dupa revizuirea si republicarea Constitutiei, art. 41 alin. (2), respectiv art. 53], intrucat "drepturile la prima de vacanta au fost suspendate, cu toate ca normele constitutionale nu prevad posibilitatea suspendarii drepturilor constitutionale, intre care se numara si dreptul la prima de vacanta, care se include in concediul de odihna platit, sau in cel mai rau caz, in <<alte situatii specifice>>, prevazute de art. 38 alin. (2) din Constitutie".
    Autorii exceptiei sustin, de asemenea, ca "restrangerea dreptului la prima de vacanta este nejustificata, fiind incalcate drepturile puterii judecatoresti, atat de catre Guvern, prin ordonanta de urgenta mentionata, cat si de catre Parlament, prin legile succesive privitoare la bugetul de stat pe anii 2001, 2002 si 2003". Autorii exceptiei au aratat, potrivit celor consemnate in incheierea instantei de judecata, ca restrangerea unor drepturi constitutionale este posibila "numai in situatiile de exceptie prevazute de art. 49 alin. (1) si (2)". De asemenea, se considera ca prin dispozitiile legale criticate a fost restrans exercitiul dreptului legal la prima de concediu, fara a exista vreuna dintre situatiile prevazute de dispozitiile art. 53 din Constitutie.
    Pe de alta parte se invoca in sustinerea exceptiei si incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie [devenit art. 115 alin. (4)], constand in aceea ca masura dispusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 nu a fost justificata de o situatie exceptionala, asa cum prevede Constitutia, sau, daca aceasta a existat, nu a fost adusa la cunostinta prin expunerea de motive, asa cum prevede acum Constitutia revizuita. De altfel, subliniaza autorii exceptiei, "nici ulterior, prin legile bugetului nr. 743/2001, nr. 631/2002, nr. 507/2003, nu s-a manifestat o preocupare in acest sens".
    Totodata, autorii exceptiei din Dosarul Curtii Constitutionale nr. 88D/2005 considera ca prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor sunt neconstitutionale, intrucat abroga dispozitiile legale referitoare la prima de concediu.
    Tribunalul Brasov si Tribunalul Vrancea - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. In acest sens se considera ca "prima de vacanta prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 se incadreaza in sintagma <<alte situatii specifice, stabilite prin lege>>, prevazuta de art. 41 alin. (2) din Constitutia Romaniei, avand in vedere ca aceasta este distincta de concediul de odihna platit, insa este specifica profesiei reclamantilor (judecatori si, respectiv, personal auxiliar) si prevazuta prin lege speciala".
    Pe de alta parte se arata ca, si in cazul in care "aceasta suspendare ar fi considerata o restrangere temporara, aceasta nu apare ca fiind justificata, prin prisma reglementarii constitutionale referitoare la circumstantele in care restrangerea este posibila". Asadar, instantele considera ca "restrangerea drepturilor categoriilor profesionale din care fac parte reclamantii apare ca fiind complet nejustificata, cu atat mai mult cu cat nu sunt indeplinite nici conditiile prevazute de art. 53 alin. (2) din Constitutia Romaniei, in sensul ca o asemenea masura nu este necesara intr-o societate democratica; nu se poate stabili daca aceasta este proportionala cu situatia care a determinat-o, intrucat actele normative criticate de reclamanti pe calea exceptiei de neconstitutionalitate nu cuprind nici o expunere de motive care sa justifice luarea acestei masuri; masura este de natura a conduce la discriminarea autoritatii judecatoresti fata de celelalte puteri ale statului, iar luarea masurii se poate aprecia ca aduce atingere dreptului insusi, atata vreme cat acesta este consfintit din anul 2000, iar suspendarile succesive ale exercitarii lui, in mod nemotivat si fara suport legitim, afecteaza substanta dreptului insusi, care nu poate fi realizat, existand doar teoretic, fara a putea fi exercitat".
    Tribunalul Covasna apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, avand in vedere ca, "in speta, nu este vorba de suspendarea unui drept constitutional, ci a unui drept instituit printr-o lege speciala", iar dispozitiile constitutionale ale art. 53 se refera, in mod exclusiv, numai la drepturile si libertatile reglementate de cap. II al titlului II din Constitutie.
    Tribunalul Suceava - Sectia civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, prevederile legale criticate fiind in concordanta cu "principiul protectiei sociale a muncii garantat de Constitutia Romaniei". Se mai considera ca "indemnizatia de concediu, care este asigurata in continuare [...], nu este identica cu prima de concediu, ce era asigurata de art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, alaturat indemnizatiei de concediu".
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, a dispozitiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, precum si a celor ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 este inadmisibila, iar exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere Guvernul sustine ca referitor la textele legale criticate, care au fost in vigoare numai pentru perioada anilor bugetari 2001, 2002 si 2003, exceptia este inadmisibila in lumina dispozitiilor art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992.
    Pe fond, in ceea ce priveste dispozitiile art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, Guvernul apreciaza ca sustinerile autorilor exceptiei in legatura cu "dreptul la concediul de odihna platit", prevazut de art. 41 alin. (2) din Constitutie, republicata, nu sunt fondate. In acest sens Guvernul precizeaza ca "dreptul la concediu de odihna anual platit, [...], cuprinde, potrivit legii organice (Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare) [...], in continutul sau, dreptul salariatilor la efectuarea duratei concediului anual de odihna si, respectiv, dreptul la plata unei indemnizatii pentru perioada concediului de odihna, care nu poate fi mai mica decat valoarea totala a drepturilor salariale de care salariatul ar fi beneficiat daca ar fi desfasurat activitate in perioada respectiva". In consecinta, Guvernul apreciaza ca "dispozitiile interne nu aduc nici o atingere dreptului salariatilor la concediu de odihna platit".
    In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 53 din Constitutie, Guvernul apreciaza ca in cauza nu este restrans si nu este suspendat exercitiul vreunui drept constitutional. Dispozitiile legale criticate "nu aduc atingere dreptului constitutional la concediu de odihna platit, ci decaleaza, cu respectarea dispozitiilor art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, data de la care vor fi aplicate prevederile din cuprinsul actelor normative in vigoare ce reglementeaza acordarea <<primei>> pentru plecarea in concediul de odihna, ca supliment pe langa <<indemnizatia platita pentru perioada concediului de odihna>>".
    In punctele de vedere exprimate in dosarele Curtii Constitutionale nr. 80D/2005, nr. 88D/2005 si nr. 101D/2005 Guvernul apreciaza, intr-o surprinzatoare opozitie fata de punctele de vedere exprimate anterior in alte dosare, ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 este intemeiata. In acest sens se considera ca, "prin interpretarea coroborata a dispozitiilor Codului muncii si ale Legii nr. 188/1999, [se] impune concluzia consacrarii legislative a doua componente ale dreptului la concediu de odihna platit", drept prevazut de art. 41 alin. (2) din Constitutie. Astfel, o prima componenta este una nepatrimoniala, care "consta in insasi efectuarea concediului, in suspendarea obligatiei salariatului de a presta munca", iar cea de-a doua componenta "are o natura patrimoniala si acopera drepturile cuvenite salariatului in perioada concediului de odihna". Guvernul apreciaza ca aceasta ultima componenta a dreptului la concediu de odihna platit include atat indemnizatia de concediu, cat si prima de concediu, acestea fiind "ineluctabil asociate". In consecinta, suspendarea dreptului la prima de concediu reprezinta "o suspendare a unui drept constitutional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constitutie".
    Totodata se mai sustine ca "suspendarea aplicarii normei in baza careia se acorda un drept recunoscut constitutional echivaleaza cu restrangerea nejustificata" a dreptului constitutional la concediu de odihna platit. De asemenea, Guvernul considera ca masura in discutie aduce "atingere insasi existentei dreptului si incalca, [astfel], in mod flagrant, dispozitiile art. 53 din Constitutie".
    In punctul de vedere exprimat in Dosarul Curtii Constitutionale nr. 80D/2005, Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 este inadmisibila, intrucat acestea nu mai sunt in vigoare, ele incetandu-si efectele la 31 decembrie 2004.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, Guvernul considera ca aceasta este neintemeiata, "fiind vorba de o prevedere finala, prin care se abroga dispozitiile referitoare la salarizarea si la alte drepturi ale magistratilor si personalului juridic de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti". De asemenea, se mai arata ca "autorii exceptiei nu prezinta motivele prin care sustin neconstitutionalitatea textului in cauza".
    Avocatul Poporului apreciaza ca "prevederile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate a art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 si a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 este inadmisibila".
    In sustinerea punctului sau de vedere Avocatul Poporului arata ca "suspendarea, prin dispozitiile legale criticate, a dreptului la prima ce se acorda cu ocazia plecarii in concediul de odihna este conforma dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala, care sunt - cum precizeaza textul constitutional - <<stabilite prin lege>>. Totodata, textele legale indicate instituie o masura temporara, motivata de faptul ca in bugetul de stat pe anul 2004 nu sunt prevazute sume cu aceasta destinatie, stabilirea cuantumului si a principalelor destinatii ale alocatiilor bugetare constituind atributul constitutional exclusiv al legiuitorului".
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 fata de dispozitiile art. 53 din Constitutie, Avocatul Poporului mentioneaza ca "aceasta nu poate fi retinuta, intrucat textele legale criticate nu pun in discutie restrangeri ale exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale".
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 si ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 fata de art. 41 alin. (2) si art. 53 alin. (1) din Legea fundamentala, Avocatul Poporului arata ca, "potrivit principiului anualitatii bugetului de stat, care este de natura constitutionala (art. 138 din Constitutie), Legea nr. 743/2001 a fost in vigoare in cursul anului 2002, iar Legea nr. 631/2002, in cursul anului 2003, perioade pentru care s-a aprobat bugetul de stat". In consecinta, Avocatul Poporului, cu privire la aceste doua acte normative, arata ca devin "incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra exceptiilor de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitii legale in vigoare". In acest sens Avocatul Poporului face trimitere la jurisprudenta Curtii, indicand deciziile nr. 61 din 26 februarie 2002 si nr. 21 din 21 ianuarie 2003.
    In punctul de vedere trimis Curtii Constitutionale in Dosarul nr. 80D/2005 Avocatul Poporului sustine ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 este inadmisibila, intrucat acestea nu mai sunt in vigoare, ele incetandu-si efectele la 31 decembrie 2004.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 386 din 10 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003, precum si cele ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 347/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003.
    Dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au urmatorul cuprins:
    - Art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001: "De asemenea, se suspenda pana la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispozitii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihna si ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se platesc orele lucrate peste durata normala a timpului de munca din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum si aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecarii in concediul de odihna din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000."
    - Art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001: "Termenele prevazute la art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, aprobata si modificata prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc pana la data de 31 decembrie 2002."
    - Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002: "Termenele prevazute la art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, aprobata cu modificari prin Legea nr. 386/2001, cu modificarile ulterioare, se prelungesc pana la data de 31 decembrie 2003."
    - Art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003: "Aplicarea prevederilor din actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecarii in concediul de odihna, precum si a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda pana la data de 31 decembrie 2004."
    - Art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002: "Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga art. 1^1, precum si celelalte dispozitii referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt: art. 41 alin. (2), art. 53 si art. 115 alin. (4), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 41 alin. (2): "Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege."
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    - Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora."
    Curtea retine ca, in esenta, se considera neconstitutionala suspendarea acordarii unor drepturi banesti prin dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, prelungirea succesiva a acestei suspendari, prin cele trei legi bugetare criticate, precum si abrogarea dispozitiilor legale a caror aplicare fusese suspendata fata de magistrati si personalul de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, acestora, intrucat aceasta constituie o masura care incalca prevederile art. 41 alin. (2) si ale art. 53 din Constitutie. De asemenea, se considera ca adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 s-a facut cu nerespectarea prevederilor textului constitutional al art. 115 alin. (4).
    Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea, de exemplu, prin Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2005, Decizia nr. 56 din 1 februarie 2005, nepublicata inca, si Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005, nepublicata inca, a respins exceptii de neconstitutionalitate cu obiect similar.
    Prin deciziile mentionate, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 41^1 alin. (1) referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihna si ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se platesc orele lucrate peste durata normala a timpului de munca, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, au fost suspendate succesiv, prin art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, pana la data de 31 decembrie 2002, iar, in raport cu celelalte categorii de personal din cadrul organelor autoritatii judecatoresti, in afara de magistrati si personalul de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, acestora, au operat alte doua suspendari succesive, prevazute de dispozitiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 si ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003.
    Curtea a stabilit, totodata, ca dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 si-au produs efectele numai pana la data de 1 ianuarie 2002, asa cum prevedea textul acestei ordonante de urgenta, iar cele trei legi bugetare, pana la 31 decembrie 2002, respectiv pana la data de 31 decembrie 2003 si 31 decembrie 2004. Prin Decizia nr. 56 din 1 februarie 2005, Curtea a retinut ca "toate aceste dispozitii legale au avut aplicare limitata in timp, in sensul dispozitiilor art. 64 alin. (1) si ale art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, astfel ca ele nu mai pot fi considerate ca fiind inca in vigoare".
    In consecinta, avand in vedere ca dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 33/2001 au avut o aplicare temporara, producandu-si efectele pana la data de 1 ianuarie 2002, Curtea a constatat ca, la data ridicarii exceptiei, acestea nu mai erau in vigoare, iar, in conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutie si cu cele ale art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii este inadmisibila.
    Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca, "in ceea ce priveste legile bugetare, Curtea Constitutionala, printr-o jurisprudenta constanta, a stabilit ca, dupa expirarea anului bugetar, legile de aprobare a bugetului nu mai sunt in vigoare, avand in vedere ca insusi textul constitutional al art. 138 consacra principiul anualitatii bugetului de stat". Astfel, legile nr. 743/2001, nr. 631/2002 si nr. 507/2003 au iesit din vigoare la expirarea exercitiului bugetar pentru care au fost adoptate.
    In conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate priveste legile si ordonantele in vigoare sau dispozitii din acestea. In consecinta, Curtea a constatat ca, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum si a celor ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 este inadmisibila.
    In ceea ce ii priveste pe magistrati si personalul de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, acestora, Curtea a constatat ca dispozitiile legale referitoare la acestia si a caror aplicare fusese suspendata au fost abrogate, potrivit art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002, incepand cu data de 1 ianuarie 2003. In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a acestui din urma text de lege, Curtea, prin Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005, a retinut ca "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este si prima de concediu, nu constituie un drept constitutional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente in privinta reglementarii lor. In consecinta, legiuitorul este in drept sa le acorde, sa le modifice ori sa inceteze acordarea lor, precum si sa stabileasca perioada in care le acorda. De altfel, aplicand acest principiu, legiuitorul a inteles ca prin prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 sa abroge toate dispozitiile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridica asimilat, astfel ca prevederile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 si-au incetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane".
    Considerentele care au stat la baza acestor decizii ale Curtii Constitutionale isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    I. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, exceptie ridicata de Paraschiva Popovici si altii in Dosarul nr. 3.744/M/2004 al Tribunalului Brasov, de Gheorghe Burdea si altii in Dosarul nr. 4.122/M/2004 al Tribunalului Brasov, de Ioan Brutca si Gherghina Tudor in Dosarul nr. 2.184/2004 al Tribunalului Covasna, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, exceptie ridicata de Nicoleta Zettel si altii in Dosarul nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava, precum si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, exceptie ridicata de Gabriela Aurelia Nedelcu si altii in Dosarul nr. 1.002/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civila.
    II. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie ridicata de Nicoleta Zettel si altii in Dosarul nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 martie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly