DECIZIE   Nr. 1460 din 9 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) si (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 33 din 13 ianuarie 2011

Augustin Zegrean                        - presedinte

Acsinte Gaspar                            -judecator

Petre Lazaroiu                             -judecator

Mircea Stefan Minea                   -judecator

Iulia Antoanella Motoc                 -judecator

Ion Predescu                               -judecator

Puskas Valentin Zoltan                -judecator

Ioana Marilena Chiorean             - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) si (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de Calin Mocanu în Dosarul nr. 9.020/1/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   si   lucrarile   dosarului,   constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 19 martie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 9.020/1/2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) si (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Exceptia a fost ridicata de Calin Mocanu în cadrul solutionarii contestatiei în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 3.272 din 11 iunie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva sentintei civile nr. 3.373 din 3 decembrie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, prin care s-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile si, în consecinta, s-a respins actiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca i s-a restrâns în mod injust si nerezonabil - pe motiv ca nu a respectat procedura prealabila - dreptul de acces la instanta si posibilitatea analizarii efective, în fond, a cererii de catre o instanta nationala, desi a exercitat în termen legal calea de atac a recursului întemeiat pe dispozitiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Invoca, de asemenea, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil si la dreptul la acces efectiv la o instanta de judecata.

Totodata, arata ca textele de lege criticate au o formulare lacunara, nefacând referire într-un sens sau altul la personalul asimilat judecatorilor si procurorilor ce participa la examenul de capacitate organizat de Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, recursul declarat de personalul asimilat judecatorilor si procurorilor împotriva hotarârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a rezultatelor examenului de capacitate va fi calificat ca actiune întemeiata pe Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe când un recurs identic ca temei si natura juridica exercitat de catre un judecator sau procuror - împotriva aceleiasi hotarâri de plen a Consiliului Superior al Magistraturii - va fi calificat ca actiune întemeiata pe dispozitiile criticate din Legea nr. 317/2004 si va fi solutionat de Inalta Curte de Casatie si Justitie pe fondul sau.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, deoarece dispozitiile de lege criticate nu creeaza per se o situatie discriminatorie, legiuitorul putând institui reglementari corespunzatoare unor proceduri speciale, adresate unei categorii expres si limitativ prevazute de subiecti de drept. Totodata, arata ca faptul ca, prin intermediul dispozitiilor de lege criticate, a fost instituita o competenta speciala si exclusiva a instantei supreme în ceea ce priveste contestarea legalitatii actelor emise de Consiliul Superior al Magistraturii privind cariera si drepturile judecatorilor si procurorilor nu este de natura sa îngradeasca în niciun fel liberul acces al contestatorului la justitie, care - desi nu poate învesti Inalta Curte de Casatie si Justitie cu cererea sa (contestatorul nefacând parte din categoria strict si limitativ prevazuta de lege a subiectilor de drept carora norma în discutie ie este destinata), se poate adresa instantei de drept comun în materia contenciosului administrativ, determinata potrivit dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 si ale art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila, având însa obligatia de a respecta cerintele legii-cadru, printre care si procedura prealabila instituita de art. 7 din aceasta.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (5) si (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, având urmatorul continut:

„(5) Hotarârile plenului privind cariera si drepturile judecatorilor si procurorilor se redacteaza în cel mult 20 de zile si se comunica de îndata. [...]

(7) Hotarârile prevazute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoana interesata, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile de lege criticate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 61 privind rolul si structura Parlamentului, ale art. 129 privind folosirea cailor de atac si ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeana, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv si art. 14 privind interzicerea discriminarii, din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, asupra dispozitiilor art. 29 alin. (5) si (7) din Legea nr. 317/2004, raportate la art. 21 din Constitutie, s-a pronuntat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 634 din 26 iunie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007, si prin Decizia nr. 485 din 20 aprilie 2010, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a retinut ca textele de lege criticate prevad ca persoana interesata are posibilitatea de a formula recurs la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la hotarârea pronuntata de plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera si drepturile judecatorilor si procurorilor si de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garantiile necesare asigurarii unui proces echitabil.

Intrucât nu au aparut împrejurari noi, care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceasta materie, solutiile adoptate în precedent, precum si considerentele pe care acestea se întemeiaza îsi mentin valabilitatea si în cauza de fata.

In plus, Curtea retine ca, având în vedere ca dispozitiile de lege criticate prevad o cale de atac împotriva hotarârilor Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera si drepturile judecatorilor si procurorilor, nu se poate sustine ca acestea îngradesc accesul liber la justitie, garantat de art. 21 din Legea fundamentala.

Cât priveste celelalte critici ale autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite, deoarece Curtea se pronunta numai asupra constitutionalitatii dispozitiilor de lege criticate, iar nu asupra interpretarii date de catre instanta de judecata unei norme de lege în vederea determinarii dispozitiilor legale aplicabile litigiului. Or, Curtea observa ca, în realitate, autorul exceptiei critica solutia pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal, si anume faptul ca aceasta a calificat cererea sa ca fiind o actiune în contencios administrativ, careia i se aplica regulile (inclusiv obligativitatea procedurii prealabile) prevazute de Legea nr. 554/2004, iar nu ca fiind un recurs întemeiat pe dispozitiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, recurs care - asa cum a stabilit instanta de judecata - se poate formula numai împotriva hotarârilor Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera si drepturile judecatorilor si procurorilor, iar nu împotriva hotarârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate sustinut de personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor.

In final, Curtea retine ca dispozitiile constitutionale ale art. 61 privind rolul si structura Parlamentului si ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeana nu au relevanta în cauza de fata.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) si (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de Calin Mocanu în Dosarul nr. 9.020/1/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 9 noiembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean