DECIZIE   Nr. 146 din 23 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 216 din 9 martie 2006

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Constantin Doldur                 - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Marinela Mincă                     - procuror

Florentina Geangu                - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel Claudiu Dumitru în Dosarul nr. 566/P/2005 al Tribunalului Călăraşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 20 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 566/P/2005, Tribunalul Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel Claudiu Dumitru în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se consideră că dispoziţia legală criticată contravine prevederilor constituţionale ale art. 30 alin. (1), (2) şi (8) teza finală, referitoare la libertatea de exprimare, precum şi ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informaţie, deoarece îngrădeşte libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor şi credinţelor, libertatea creaţiilor de orice fel prin intermediul presei, precum şi dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, constituind un mijloc de a cenzura libertatea presei. Delictele de presă, în opinia autorului excepţiei, trebuie reglementate prin lege, şi nu printr-un articol din Codul penal, care, prin modul în care a fost formulat, oferă o mare largheţe de incriminare, inclusiv a folosirii stilului gazetăresc pamfletar sau acid.

Tribunalul Călăraşi apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, instanţa de judecată arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale, întrucât libertatea de exprimare nu poate aduce atingere onoarei, demnităţii, vieţii intime şi dreptului la imagine al persoanei, iar legiuitorul nu a urmărit să cenzureze libertatea de exprimare, ci doar să asigure cadrul în care exercitarea acestui drept să nu aducă limitări sau încălcări drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. Totodată, se arată că stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni nu este incompatibilă nici cu libertatea de exprimare şi nici cu dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, atâta timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei şi demnităţii persoanei.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, în raport cu art. 30 alin. (1), (2) şi (8) şi cu art. 31 alin. (1) din Constituţie, este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 206 din Codul penal sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1  alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din

Legea    nr.    47/1992,    să    soluţioneze    excepţia    de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, având următorul cuprins: „Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1), (2) şi (8) teza finală, referitoare la libertatea de exprimare, precum şi ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informaţie.

Examinând excepţia de neconstitutionalitate, se constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 206 din Codul penal Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 32/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002, Decizia nr. 276/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, Decizia nr. 32/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 23 februarie 2005, şi Decizia nr. 139/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 24 aprilie 2005.

Prin deciziile menţionate, respingând excepţia ca neîntemeiată, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care incriminează şi sancţionează faptele de calomnie ca infracţiuni contra demnităţii persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept şi consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1) care reglementează libertatea de exprimare. Curtea a reţinut în acest sens că libertatea de exprimare, astfel cum este consfinţită de art. 30 din Legea fundamentală, impune respectarea cerinţei înscrise la alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine, Incălcarea acestor limite, stabilite de art. 30 alin. (6) din Constituţie, este sancţionată prin incriminarea calomniei în dispoziţiile art. 206 din Codul penal. Stabilirea limitelor exercitării unui drept sau a unei libertăţi poate fi făcută de legiuitor cu respectarea art. 53 alin. (1) din Constituţie, în scopul apărării drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, fără a putea fi considerată o modalitate de cenzură, aşa cum susţine în mod greşit autorul excepţiei. De altfel, posibilitatea limitării libertăţii de exprimare este prevăzută şi în art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care dispune că „Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]".

Cu aceleaşi prilejuri, Curtea a mai constatat că art. 206 din Codul penal nu aduce atingere nici prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece nu încalcă dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, ci constituie o garanţie a informării corecte a persoanei.

Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel Claudiu Dumitru în Dosarul nr. 566/P/2005 al Tribunalului Călăraşi. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu