DECIZIE   Nr. 1454 din 5 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 877 din 16 decembrie 2009

Tudorel Toader                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan         -judecător

Augustin Zegrean                 -judecător

Carmen-Cătălina Gliga         - procuror

Maria Bratu                           - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirela Pongraczîn Dosarul nr. 333/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă, personal şi asistată de avocatul Florin Kovacs, autoarea excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul părţii prezente solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând oral aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, In acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 18 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 333/59/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirela Pongracz într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie în anulare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 16, 20, 21, 22, 53, 129 şi 131 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituie dreptul procurorului de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti atât în cazurile la judecarea cărora participă, cât şi în toate celelalte cauze, în condiţiile în care procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, având următoarea redactare: „Procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat".

Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritate psihică şi fizică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 129 - Folosirea căilor de atac şi art. 131 - Rolul Ministerului Public. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, care reglementează posibilitatea procurorului de a exercita căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazul anumitor persoane (minori, persoane puse sub interdicţie, dispăruţi) poate cere punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea lor, se întemeiază pe dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie, conform cărora: „In activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor".

Cu privire la rolul procurorului în procesul civil, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 68 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005.

Cu această ocazie, Curtea a reţinut că procesul civil este, prin natura sa, un proces în care se confruntă interese private. Dar raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul procesului civil depăşesc, în unele cazuri, interesul părţilor şi intră în sfera interesului public. In toate cazurile, conflictul juridic este generat de o încălcare a unei norme de drept, iar judecătorul este chemat să rezolve cauza în conformitate cu legea care guvernează drepturile subiective disputate de părţi. Or, legea însăşi, norma obiectivă pe care se întemeiază drepturile subiective ale părţilor, este un element de interes general, fiind izvorâtă - în procedurile stabilite prin Constituţie - din voinţa societăţii constituite în stat.

Procurorul fiind, prin natura sa, un organ al legii, un reprezentant al interesului general al societăţii în activitatea judiciară, prezenţa lui în procesul civil este cât se poate de firească. El nu este parte în procesul civil decât în sens procesual, iar nu şi în sens material, iar în îndeplinirea acestei atribuţii - ca de altfel în îndeplinirea tuturor atribuţiilor sale - el are obligaţia, înscrisă în art. 132 alin. (1) din Constituţie, de a fi imparţial.

In toate cazurile de participare a procurorului în procesul civil, calitatea de parte în acest sens material aparţine titularului dreptului subiectiv ce formează obiectul litigiului, care este liber să dispună de acest drept şi să-şi exercite fără nicio constrângere toate drepturile procesuale. Procurorul este, fără îndoială, un organ al statului, dar el nu este un „reprezentant al statului" în procesul civil. Atunci când statul are interese procesuale, acestea sunt reprezentate prin autorităţile care administrează aceste interese - Ministerul Finanţelor Publice, instituţiile administraţiei publice cu personalitate juridică, societăţile comerciale cu capital de stat etc. Ca şi în procesul penal, procurorul este, în procesul civil, un exponent al intereselor generale ale societăţii, consacrate prin Constituţie şi prin legi.

Ca şi judecătorul, procurorul este un subiect oficial al procesului civil. El acţionează întotdeauna din oficiu şi atunci când declanşează procesul, şi atunci când intervine în proces, şi în cererile pe care le adresează. Scopul acţiunii sale nu este acela de a obţine pentru una dintre părţi satisfacerea unei pretenţii, ci de a veghea ca admiterea sau respingerea cererilor părţilor să se facă în conformitate cu legea. In felul acesta, principiul oficialităţii în temeiul căruia acţionează procurorul nu anihilează şi nici măcar nu micşorează efectele principiului disponibilităţii, care guvernează acţiunea şi comportamentul părţilor în procesul civil.

Aceste considerente, reţinute de Curte în decizia menţionată, sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.

Cu privire la invocarea de către autorul excepţiei a încălcării art. 22 din Constituţie, Curtea constată că acest text nu este incident în cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirela Pongracz în Dosarul nr. 333/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent,

Maria Bratu