DECIZIE Nr. 145 din 25 martie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 377 din 29 aprilie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, exceptie ridicata de Adela Milculescu, Antoneta-Rodica Edu si Gheorghe
Rusu-Abrudeanu in Dosarul nr. 2.451/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a
III-a civila.
La apelul nominal se prezinta avocatul partii Elena Verona, lipsind autorii
exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Avocatul prezent sustine netemeinicia exceptiei, aratand ca exista o vasta
jurisprudenta a Curtii in acest domeniu, prin care s-a statuat ca ocrotirea
dobanditorului de buna-credinta, ca expresie a principiului "error
communis facit jus", nu contravine prevederilor constitutionale privind
garantarea dreptului de proprietate. In ceea ce priveste invocarea art. 20
alin. (2) din Constitutie, republicata, se apreciaza ca aceasta nu este
relevanta pentru solutionarea criticii de neconstitutionalitate, intrucat nu
exista vreun conflict intre tratatele internationale privind drepturile omului
si legile interne in materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca textele de lege criticate nu contravin
prevederilor constitutionale invocate, in acest sens existand o constanta
jurisprudenta a Curtii. Intrucat nu au aparut elemente noi de natura sa
justifice schimbarea acestei jurisprudente, se apreciaza ca exceptia este
neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.451/2003,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46
alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata
de Adela Milculescu, Antoneta-Rodica Edu si Gheorghe Rusu-Abrudeanu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca art. 1 din
Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitor la dreptul persoanei la respectarea
bunurilor sale, nu face referire la buna-credinta a dobanditorului sau a
subdobanditorului, la incheierea actului, ca mod de dobandire a proprietatii
asupra unor bunuri ce apartin altei persoane.
Se arata ca dispozitiile art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr.
10/2001 aduc o atingere grava dreptului stipulat in art. 1 al Primului Protocol
aditional la conventie, deoarece valideaza acte nule absolut, in frauda
fostului proprietar, prin legiferarea exceptiei actului incheiat cu
buna-credinta. Se considera ca prin textul de lege criticat se procedeaza la o
noua nationalizare a imobilului, deoarece fostul proprietar nu mai are posibilitatea
de a reintra in posesia proprietatii sale. Potrivit Deciziei nr. 73/1995,
Curtea Constitutionala a statuat ca, "in cazul preluarii de catre stat a
unui imobil, fara titlu valabil, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu
a fost desfiintat legal", iar statul, pe cale de consecinta, nu a fost
niciodata proprietar. Prin urmare, prin textul de lege criticat statul dispune
de un bun care nu este al sau, legalizand fraudele comise in aplicarea Legii
nr. 112/1995 si a celorlalte legi de instrainare a imobilelor nationalizate.
Autorii exceptiei considera ca se incalca si prevederile art. 44 alin. (1),
(2) si (3) din Constitutie, republicata, deoarece, atata timp cat Legea nr.
10/2001 recunoaste, in art. 2 alin. (2), ca dreptul de proprietate asupra unui
imobil preluat fara titlu valabil nu s-a pierdut niciodata, dreptul de
proprietate al autorilor exceptiei este incalcat de art. 46 alin. (2), care
valideaza altei persoane un drept de proprietate asupra aceluiasi imobil.
Astfel, proprietatea privata nu mai este ocrotita in mod egal de lege,
creandu-se, in acest fel, o situatie discriminatorie.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila constata ca sesizarea
Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 46 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001, in raport cu dispozitiile art. 20 din Constitutie, este
inadmisibila, deoarece principiul desprins din acest text constitutional este
la indemana judecatorului national, cu consecinta inlaturarii sau a aplicarii
corespunzatoare a normei interne considerate neconcordanta cu prevederile
tratatelor internationale privind drepturile omului.
Se arata ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii, art. 46 alin. (2)
teza a doua din Legea nr. 10/2001, referitor la buna-credinta, nu are un caracter
novator, ci doar asaza in termenii unei prevederi legale imperative continutul
unui principiu de drept material deja consacrat si aplicat cu consecventa in
jurisprudenta - acela al aparentei in drept, principiu ce valorizeaza eroarea
comuna si invincibila la momentul contractarii asupra calitatii de proprietar a
statului vanzator. Se apreciaza ca modalitatea de aplicare a acestui principiu
si, implicit, analiza bunei-credinte in cazurile particulare intereseaza fondul
cauzei, fiind aspecte ce tin de aprecierea suverana a judecatorului, in functie
de datele concrete ale spetei.
In concluzie, instanta de judecata apreciaza exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ca
fiind neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor constitutionale cuprinse in art. 44, referitoare la protectia
proprietatii private, intrucat, asa cum a retinut Curtea Constitutionala,
ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de
ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea
raporturilor civile. Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 fata de dispozitiile
art. 20 din Constitutie, republicata, deoarece textul de lege criticat este in
concordanta cu prevederile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la
protectia proprietatii, si nici fata de prevederile art. 44 alin. (3) din
Constitutie, republicata, intrucat acestea nu au relevanta in cauza dedusa
controlului. Prin urmare, exceptia este considerata ca fiind neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12
si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care
are urmatorul continut:
- Art. 46 alin. (2): "(2) Actele juridice de instrainare, inclusiv
cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile
preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de
cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 20 si ale art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutia
Romaniei, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din
31 octombrie 2003. Textele constitutionale invocate au urmatorul continut:
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 44 alin. (1), (2) si (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum
si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire."
Autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si art. 1
din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul cuprins:
- Art. 1: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la
respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat
pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de
principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii, sau a amenzilor."
Examinand exceptia, Curtea retine ca asupra constitutionalitatii
dispozitiilor alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001 s-a pronuntat in mai
multe randuri, exemplu fiind Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003. Cu acel
prilej, Curtea a statuat ca, prin consacrarea bunei-credinte ca o cauza de
asanare a nulitatii absolute a actelor de instrainare a imobilelor preluate
fara titlu valabil, legiuitorul nu a inteles sa-i confere acesteia semnificatia
juridica a unui fine de neprimire a cererii in revendicare a proprietarului
initial, ipoteza in care s-ar putea retine ca, intr-adevar, art. 46 alin. (2)
teza a doua din Legea nr. 10/2001 contravine prevederilor art. 44 din
Constitutie, republicata.
Interpretarea textului legal in sensul aratat este sustinuta de mai multe
argumente. In conditiile recunoasterii existentei dreptului de proprietate al
proprietarului initial al imobilului preluat fara titlu valabil, a considera
ca, prin textul dedus controlului, s-a instituit un fine de neprimire a cererii
in revendicare a acestuia, ar insemna a lipsi de eficienta art. 2 alin. (2) din
lege, incalcandu-se astfel un principiu fundamental de interpretare,
"actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat", potrivit
caruia un act juridic trebuie interpretat in sensul producerii de efecte
juridice si nu in acela al lipsirii lui de orice efect.
Recunoscand validitatea actelor de vanzare a imobilelor preluate fara titlu
valabil, nici art. 46 alin. (2) teza a doua din lege si nici legea in ansamblu
nu contin dispozitii in raport de care sa se poata sustine prevalenta dreptului
de proprietate, mai nou constituit, al dobanditorului de buna-credinta, in
concurs cu dreptul de proprietate al proprietarului initial, in egala masura
recunoscut.
Astfel, art. 18 din Legea nr. 10/2001 - singurul care ar putea legitima o
atare sustinere - enumera expres si limitativ cazurile in care "masurile
reparatorii se stabilesc numai in echivalent [...]" si mentioneaza, la
lit. d), cazul in care "imobilul a fost instrainat fostului chirias cu
respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei
juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea
statului".
Intrucat insa, potrivit art. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea
situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in
proprietatea statului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 279 din 29 noiembrie 1995, aceasta lege are in vedere, exclusiv, imobilele
preluate de stat cu titlu, actele de instrainare avand ca obiect imobile
preluate fara titlu valabil, la care se refera art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001, nu cad sub incidenta prevederilor art. 18 lit. d) sus-mentionat.
In considerarea argumentelor prezentate, Curtea considera ca art. 46 alin.
(2) teza a doua din Legea nr. 10/2001, recunoscand validitatea titlului de
proprietate al dobanditorului de buna-credinta, nu a inteles insa sa consacre
si prevalenta acestuia fata de titlul proprietarului initial, care, potrivit
aceleiasi legi, nu a incetat nici un moment sa existe.
Textul de lege criticat nu transeaza, asadar, conflictul de interese
legitime intre proprietarul initial si dobanditorul de buna-credinta al
imobilului, in favoarea acestuia din urma, ci determina exclusiv premisele
litigiului dintre proprietarul initial si dobanditorul de buna-credinta al
bunului sau, prin efectul instrainarii consimtite de o alta persoana, litigiu
care consta in coexistenta a doua titluri de proprietate avand acelasi obiect,
deci contradictorii si excluzandu-se reciproc.
Departe de a nesocoti dreptul proprietarului initial si, prin aceasta, de a
contraveni prevederilor art. 44 din Constitutie, republicata, asa cum considera
autorii exceptiei, art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 ii
confera dobanditorului de buna-credinta, in considerarea pozitiei sale
subiective oneste, o sansa suplimentara in litigiul cu proprietarul initial,
dand expresie principiului egalitatii de arme, unanim consacrat de legislatia
internationala, ca o premiza "sine qua non" a dreptului la un proces
echitabil.
Asa fiind, Curtea constata ca art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr.
10/2001 nu contravine prevederilor constitutionale privind protectia proprietatii
private, motiv pentru care exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Intrucat nu au aparut elemente noi de natura sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii, solutia adoptata in prealabil isi mentine valabilitatea
si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, al art. 2
- 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptia ridicata de
Adela Milculescu, Antoneta-Rodica Edu si Gheorghe Rusu-Abrudeanu in Dosarul nr.
2.451/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 martie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu