DECIZIE Nr.
1413 din 2 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 788 din 25 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Petre Lazaroiu -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Iulia Antoanella Motoc -judecator
Ion Predescu -judecator
Puskas Valentin Zoltan -judecator
Tudorel Toader -judecator
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent-sef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedura civila,
exceptie ridicata de Nicolae Minea în Dosarul nr. 6.185/288/2009 al
Judecatoriei Râmnicu Vâlcea - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
Cauza este în stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata si sustine
mentinerea practicii instantei de contencios constitutional.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, retine
urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2009, pronuntata în
Dosarul nr. 6.185/288/2009, Judecatoria Râmnicu Vâlcea - Sectia
civila a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 111 din Codul de procedura civila, exceptie
ridicata de Nicolae Minea.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 111 din Codul de
procedura civila sunt neconstitutionale, întrucât permit anumitor justitiabili
sa promoveze o serie de actiuni prin care urmaresc obtinerea unor drepturi,
eludând norme imperative ale legii, împrejurare care este de natura a le crea o
pozitie privilegiata.
Judecatoria Râmnicu Vâlcea - Sectia civila considera neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate si
apreciaza ca prevederile art. 111 din Codul de procedura civila nu contravin
dispozitiilor constitutionale invocate.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului,
pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 111 din Codul de procedura civila, texte de lege
care au urmatorul continut: „Partea care are interes poate sa faca cerere
pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi
primita daca partea poate cere realizarea dreptului."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi si în art. 21 alin.
(2) privind accesul liber la justitie.
Asupra constitutionalitatii prevederilor art. 111 din
Codul de procedura civila Curtea s-a pronuntat prin mai multe decizii si,
raspunzând unor critici similare, a statuat constant ca prevederile respective
sunt în acord cu dispozitiile constitutionale si cu cele ale Conventiei.
Astfel, prin Decizia nr. 754 din 1 iunie 2010, publicata
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 iulie 2010, Curtea a
constatat ca „dispozitia legala criticata consacra actiunea în constatare,
numita si în recunoasterea dreptului sau în confirmare, actiune prin care
reclamantul solicita instantei sa constate existenta unui drept al sau sau
inexistenta unui drept al pârâtului împotriva sa. Pentru exercitarea actiunii
în constatare este necesara îndeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
partea sa nu poata cere realizarea dreptului, sa justifice un interes si prin
actiune sa nu urmareasca contestarea existentei sau inexistentei unei stari de
fapt.
O particularitate importanta a actiunii în constatare
rezida în caracterul sau preventiv, scopul exercitarii sale fiind acela de a
preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Prevederile art. 111 din Codul de
procedura civila statornicesc, de asemenea, principiul subsidiaritatii actiunii
în constatare în raport cu actiunea în realizarea dreptului. Astfel, pentru
chiar admisibilitatea actiunii, norma procedurala impune conditia negativa ca
partea sa nu poata cere realizarea dreptului dedus judecatii. Caracterul
subsidiar si limitat al acestei actiuni constituie expresia vointei
legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justitie sa fie gestionat în
mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare sa nu fie încarcata
cu doua actiuni paralele: una în constatare si una în realizarea dreptului.
In ceea ce priveste încalcarea prevederilor art. 16 din
Constitutie, Curtea constata ca, în masura în care reglementarea dedusa
controlului se aplica tuturor celor aflati în situatia prevazuta în ipoteza
normei legale, fara nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un
atare obiect nu este întemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) si art. 129
din Constitutie, stabilirea regulilor de desfasurare a procesului în fata
instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, care
poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de
procedura. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justitie presupune
posibilitatea neîngradita a celor interesati de a le utiliza, în formele si în
modalitatile instituite de lege. In consecinta, prin reglementarile cuprinse în
art. 111 din Codul de procedura civila, referitoare la caracterul subsidiar al
actiunii în constatare, legiuitorul nu a înteles sa stabileasca un tratament
discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situatii
procesuale diferite".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa
determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia,
cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi pastreaza valabilitatea si
în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 111 din Codul de procedura civila,
exceptie ridicata de Nicolae Minea în Dosarul nr. 6.185/288/2009 al
Judecatoriei Râmnicu Vâlcea - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 2 noiembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-sef,
Mihaela Senia Costinescu