DECIZIE Nr.
1408 din 2 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 823 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin
Frunză în dosarele nr. 1.341/44/2009 şi nr. 1.245/44/2009 ale Curţii de Apel
Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 589D/2010 şi nr. 1.042D/2010 au
obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 1.042D/2010 la Dosarul nr.
589D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 15 ianuarie şi 5 februarie 2010,
pronunţate în dosarele nr. 1.341/44/2009 şi nr. 1.245/44/2009, Curtea de
Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de
procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Marin Frunză cu ocazia
soluţionării plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în
judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură
penală, întrucât judecătorul verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată doar pe
baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri
noi prezentate, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie,
dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumţia de
nevinovăţie, dreptul la apărare, dreptul la informaţie, dreptul de petiţionare,
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi condiţiile şi
limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală,
modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având
următorul cuprins: „Judecătorul,
soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor
şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi
prezentate."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi
egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 referitoare la universalitatea
drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale,
ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare,
ale art. 31 referitoare la dreptul la informaţie, ale art. 51 privind dreptul
de petiţionare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, ale
art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 privind
integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 11 cu privire la dreptul internaţional
şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 1 referitoare la
obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un
proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale
art. 14 privind interzicerea discriminării şi ale art. 17 referitoare la
interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, respectiv raportate la dispoziţiile art. 1
privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea
discriminării, ale art. 6 cu privire la dreptul oricărei persoane de a-i fi
recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea
în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10
privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de
nevinovăţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate şi în
prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 770 din 1
iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din
25 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, reţinând că limitarea
mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva
rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este
justificată avându-se în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu
vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc
procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei
procurorului, atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Ca urmare, este firesc
ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice, pe baza lucrărilor
şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de
procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată
atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea
dispoziţiilor legale. Cu aceeaşi ocazie, Curtea a statuat că dispoziţiile art.
2781 alin. 7 din
Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un
proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile
constituţionale şi de reglementările internaţionale, petentul având deplina
libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată nelegalitatea actului
atacat, în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, precum şi
posibilitatea prezentării unor probe suplimentare faţă de cele deja
administrate, respectiv „înscrisuri noi".
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Astfel, pentru motivele arătate, prevederile de lege
criticate sunt în concordanţă şi cu celelalte dispoziţii din Legea fundamentală
şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din
Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o
restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor, restrângere care nu poate fi însă reţinută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin
Frunză în dosarele nr. 1.341/44/2009 şi nr. 1.245/44/2009 ale Curţii de Apel
Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică