DECIZIE Nr.
1403 din 3 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 si alin. 2
teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 889 din 18 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din
Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Viorica Rusu în Dosarul
nr. 2.312/206/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 2.312/206/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr.
59/1934 asupra cecului.
Excepţia a fost ridicată de Viorica Rusu, inculpată în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele legale criticate incriminează
aceleaşi fapte ca acelea avute în vedere de dispoziţiile art. 215 alin. 4 din
Codul penal. Pe de altă parte, legea penală actuală nu defineşte noţiunea de „fapt
scuzabil" prevăzut de art. 84 alin. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra
cecului, în baza căruia emitentul unui cec va fi apărat de pedeapsă, situaţie
în care inculpatul nu îşi poate exercita dreptul la apărare.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori consideră că textele legale
criticate sunt constituţionale. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 84 alin.
1 pct. 2 şi 3, Curtea constată că motivele de neconstituţionalitate invocate nu
privesc textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect ce
excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, cenzurarea
aplicării legii intrând în atribuţiile instanţelor judecătoreşti, controlul
judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la art. 84 alin. 2 teza a doua,
conform cărora legiuitorul nu defineşte „faptul scuzabil", lipsindu-se
astfel inculpatul de dreptul la apărare, instanţa constată că asemenea critici
nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din
Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, care au următorul cuprins:
- Art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3: „Se va pedepsi cu
amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an,
afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai
mare, în care caz se aplică această pedeapsă: [...].
2. Oricine emite un cec fără a avea la tras
disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea
termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de
disponibilul avut.
3. Oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi
lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al
art. 1 şi art. 11."
- Art. 84 alin. 2 teza a doua : „[...] Când emiterea
cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de
pedeapsă."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21
alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 20 privind tratatele
internaţionale privind drepturile omului, prin raportarea concretă la
prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană a drepturilor
omului, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 24
privind dreptul la apărare, ale art. 73 lit. h) privind reglementarea prin lege
organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora, ale
art. 124 potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale în raport cu
critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 1.304 din 2 decembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, Curtea
a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, deoarece a
constatat că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de
lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios
constituţional.
Astfel, „Curtea Constituţională a statuat în
repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de
către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv
în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
In plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie
2005, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate,
iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea
concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale
Constituţiei.
In ce priveşte alin. 2 teza a doua din art. 84,
Curtea constată că autorul excepţiei critică acest text pe motiv că legiuitorul
nu defineşte faptul scuzabil, astfel «că inculpatului nu i se garantează
dreptul la apărare câtă vreme acest drept este lipsit de conţinut».
Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă
controlului."
Considerentele din decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel încât excepţia de
neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2
teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Viorica
Rusu în Dosarul nr. 2.312/206/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae