DECIZIE Nr.
1397 din 16 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 400 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 87 din 13 februarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Radu
Vlădoianu şi Tincuţa Marilena Vlădoianu în Dosarul nr. 8.305/215/2008 al
Judecătoriei Craiova - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 8.305/215/2008, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
art. 4001 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Radu Vlădoianu şi Tincuţa Marilena
Vlădoianu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că prevederile art. 4001 din Codul de procedură civilă sunt contrare principiului
egalităţii în drepturi, întrucât persoana care deţine în coproprietate bunuri
alături de o persoană supusă unei executări silite este obligată să suporte o
împărţeală forţată a bunurilor aflate în indiviziune, cu consecinţe potenţial
defavorabile din punct de vedere economic. Astfel, dispoziţiile criticate aduc
atingere dreptului de proprietate privată al persoanelor nevoite să iasă forţat
din indiviziune, încălcând prevederile art. 44 şi 53 din Constituţie.
Judecătoria Craiova - Secţia civilă consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, apreciind că procedura de
judecată a contestaţiei la executare se întemeiază pe prevederile art. 126
alin. (2) din Constituţie, care prevăd în mod expres că reglementarea competenţei şi a procedurii
de judecată se face prin lege.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4001 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Impărţirea
bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate,
şi în cadrul judecării contestaţiei la executare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 44
privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 1 din
primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă s-a
mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003. Cu acel prilej, Curtea a statuat că,
în cadrul judecării contestaţiei la executare declarate împotriva executării
silite sau împotriva oricărui act de executare, instanţa poate dispune
împărţirea bunurilor comune atunci când persoana interesată o solicită. Această
posibilitate este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 728 alin. 1 teza
întâi din Codul civil, potrivit cărora „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne
în indiviziune", în această situaţie devenind aplicabile dispoziţiile
Codului de procedură civilă cuprinse în cartea VI „Proceduri
speciale", cap. VII1 privind „Procedura
împărţelii judiciare".
Textul de lege criticat
asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor
coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, iar pe de
altă parte, permite creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect
îl pot constitui doar bunurile debitorului. Aşa fiind, existenţa proprietăţii
comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea
procedurii de împărţeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu
privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmărit.
Prin efectul partajului, creditorul păstrează
posibilitatea de a urmări fie întregul bun care a făcut obiectul partajului,
dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat
coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită
debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil.
Aşa fiind, Curtea reţine că reglementarea criticată are
ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi, în
acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligaţi să participe la achitarea unei
datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
decizia menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Radu
Vlădoianu şi Tincuţa Marilena Vlădoianu în Dosarul nr. 8.305/215/2008 al
Judecătoriei Craiova - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu