DECIZIE Nr. 138 din 8 aprilie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit.
c) teza intai si lit. d), art. 17 alin. (1) si (5), art. 22, 38, art. 59 alin.
(4) si (5) si ale art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 300 din 6 mai 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 10 lit. c) teza intai si lit. d), art. 17 alin. (1) si (5),
art. 22, 38, art. 59 alin. (4) si (5), art. 78 si 79 din Legea nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Romtrade Star Import Export" - S.R.L. din Bucuresti in
Dosarul nr. 7.614/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, considerand ca textele de lege
criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 7.614/1999,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10
lit. c) teza intai si lit. d), art. 17 alin. (1) si (5), art. 22, 38, art. 59
alin. (4) si (5), art. 78 si 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Societatea
Comerciala "Romtrade Star Import Export" - S.R.L. din Bucuresti
intr-o cauza comerciala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.
16, art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (6), intrucat
aduc atingere existentei drepturilor debitorului de a-si conduce activitatea si
restrang dreptul de proprietate in afara limitelor constitutionale. De
asemenea, considera ca prin ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce
activitatea nu se mai asigura libertatea comertului, fiind infrant in acelasi
timp si principiul constitutional al inviolabilitatii proprietatii, deoarece
bunurile sufera un proces de uzura fizica si morala ca urmare a neexercitarii
activitatii comerciale si nu pot fi amortizate. Autorul exceptiei mai sustine
ca prin textele de lege criticate se creeaza o situatie de inechitate intre administratori
si ceilalti actionari, in ceea ce priveste posibilitatea de instrainare a
actiunilor sau a partilor sociale.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala si-a exprimat opinia
asupra exceptiei in urma solicitarii Curtii Constitutionale, in sensul ca
aceasta este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate. In
acest sens, arata ca suspendarea dreptului debitorului de a-si conduce
activitatea trebuie privita in contextul ratiunii intregii proceduri a
reorganizarii judiciare si a falimentului, care este determinata tocmai de
managementul defectuos al debitorului care a generat starea sa de insolventa si
care urmareste realizarea drepturilor creditorilor. De asemenea, considera ca
interdictia de instrainare a partilor sociale sau a actiunilor de catre
administrator nu creeaza o situatie de inechitate a acestuia in raport cu
ceilalti actionari, fiind conceputa, in fapt, doar ca o masura de protectie
pentru acestia din urma care nu au putut cunoaste situatia reala a societatii
si nu au putut anticipa, in consecinta, profitul pe care l-ar fi putut obtine
din vanzarea participatiilor la un moment dat.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
10 lit. c) teza intai si lit. d), art. 17 alin. (1) si (5), art. 22, 38, art.
59 alin. (4) si (5), ale art. 78 si 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Ulterior sesizarii Curtii
Constitutionale, Legea nr. 64/1995 a fost modificata prin Ordonanta Guvernului
nr. 38/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2
februarie 2002, ordonanta aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie
2003. Conform art. II al acestei ordonante, "prezenta ordonanta intra in
vigoare dupa 180 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, cu exceptia prevederilor art. III, care intra in vigoare la
data publicarii". Asadar, art. I din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 a
intrat in vigoare la 1 august 2002, dispozitiile legale criticate avand
urmatoarea redactare:
- Art. 10 alin. (1) lit. c) si d): "(1) Principalele atributii ale
judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt: [...]
c) desemnarea, prin hotarare, a administratorului sau a lichidatorului,
stabilirea atributiilor acestora, controlul asupra activitatii lor si, daca
este cazul, inlocuirea lor;
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai
conduce activitatea;"
- Art. 17 alin. (1) si (5): "(1) In cadrul primei sedinte a adunarii
creditorilor sau ulterior creditorii care detin cel putin 50% din valoarea
totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator - persoana fizica
sau societate comerciala -, stabilindu-i si remuneratia, indiferent daca, prin
hotararea de deschidere a procedurii sau ulterior, judecatorul-sindic desemnase
un administrator. [...]
(5) Daca creditorii nu decid desemnarea unui administrator,
judecatorul-sindic poate dispune, in aceeasi zi, printr-o incheiere, desemnarea
unui administrator, daca nu fusese desemnat de acesta un administrator prin
hotararea de deschidere a procedurii sau ulterior."
- Art. 22: "(1) In cazul in care dispune trecerea la faliment,
judecatorul-sindic va desemna un lichidator, aplicandu-se, in mod
corespunzator, art. 17, 19, 20, 21 si art. 69 alin. (4).
(2) Atributiile administratorului inceteaza la momentul stabilirii
atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic.
(3) Poate fi desemnat lichidator si administratorul desemnat
anterior."
- Art. 38: "(1) Dupa ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit
art. 31, este interzis administratorilor societatii comerciale, sub sanctiunea
nulitatii, sa instraineze, fara acordul judecatorului-sindic, actiunile sau
partile lor sociale, detinute la debitorul care face obiectul acestei
proceduri.
(2) Judecatorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor sau a
partilor sociale, potrivit alin. (1), in registrele speciale de evidenta sau in
conturile inregistrate electronic."
- Art. 59 alin. (4) si (5): Alineatul (4) a fost abrogat.
"(5) Nerespectarea termenelor prevazute la alin. (1), (1^1), respectiv
(1^2) conduce la decaderea partilor respective din dreptul de a depune un plan
de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia
judecatorului-sindic, la faliment."
Articolele 78 si 79 au fost abrogate.
Prin art. I pct. 42 al Ordonantei Guvernului nr. 38/2002 a fost insa
introdus art. 40^1, care mentine solutia legislativa din textele abrogate, in
urmatoarea redactare:
- Art. 40^1: "(1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de
administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si
administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a
declarat, in conditiile art. 26 alin. (1) lit. f) sau, dupa caz, art. 32 alin.
(1), intentia de reorganizare.
(2) Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, prevederile alin. (1)
sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobandi ulterior
deschiderii procedurii.
(3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a
dreptului de administrare al debitorului o data cu desemnarea unui
administrator, indicand totodata si conditiile de exercitare a acestuia.
(4) Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la
care se dispune inceperea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor, comitetul asociatilor/actionarilor,
camera de comert si industrie teritoriala sau, dupa caz, asociatia cooperatista
teritoriala, respectiv nationala, poate oricand adresa judecatorului-sindic o
cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare
pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de
realizare a unui plan rational de activitate.
(6) Judecatorul-sindic va examina in termen de 15 zile o astfel de cerere,
intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul,
comitetul creditorilor, comitetul asociatilor/actionarilor si camera de comert
si industrie teritoriala sau, dupa caz, asociatia cooperatista teritoriala,
respectiv nationala."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie";
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privata este, in conditiile legii,
inviolabila."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate aduc atingere
existentei drepturilor debitorului de a-si conduce activitatea si de a
administra bunurile, incalcand astfel dispozitiile constitutionale privitoare
la restrangerea unor drepturi sau libertati. Se considera, de asemenea, ca,
prin efectul acestei atingeri aduse drepturilor debitorului, sunt afectate
implicit si principiile constitutionale ale libertatii comertului si inviolabilitatii
proprietatii. De asemenea, se sustine ca, prin interzicerea dreptului
administratorului de a instraina actiunile sau partile sociale pe care le
detine la societatea debitoare, se creeaza un regim discriminator intre
diferitii actionari ai societatii debitoare.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin.
(1) lit. c) teza intai si lit. d), art. 17 alin. (1) si (5), art. 22 si ale
art. 40^1 (articol ce preia solutia legislativa cuprinsa in art. 78 si 79,
abrogate prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002), Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata.
Aceste texte de lege nu numai ca nu incalca dispozitiile constitutionale
invocate, ci, dimpotriva, sunt conforme cu litera si spiritul acestora, ele
avand ca finalitate ridicarea dreptului de a-si conduce activitatea pentru
debitorul fata de care s-a declansat procedura de reorganizare si faliment si
care sufera pierderi continue din averea sa ori se afla in situatia in care nu
exista probabilitatea de realizare a unui plan rational de activitate si
incredintarea acestei administrari unui administrator sau lichidator, dupa caz.
Astfel, referitor la invocarea incalcarii art. 49 din Constitutie, se constata
ca acest text nu are incidenta in cauza, intrucat dreptul comerciantului de
a-si conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile
fundamentale prevazute in titlul II din Constitutie, la care se refera art. 49.
In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 45 din 7
februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 295
din 5 iunie 2001. Prin aceasta decizie s-a mai retinut ca "posibilitatea
de a ridica dreptul debitorului de a-si conduce activitatea se inscrie in
reglementarile menite sa asigure indeplinirea obligatiei statului de a ocroti
libertatea comertului, concurenta loiala si conditiile necesare pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie".
De asemenea, Curtea constata ca textele legale criticate sunt
constitutionale si in raport cu art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece se
opereaza numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteaza in esenta
dreptul de proprietate al debitorului. De altfel, Curtea Constitutionala s-a
pronuntat cu privire la acest aspect prin Decizia nr. 224 din 3 iulie 2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 26 septembrie
2001, in sensul ca inviolabilitatea proprietatii trebuie inteleasa "in
conditiile legii", asa cum de altfel stabileste si art. 135 alin. (6) din
Constitutie.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
59 alin. (4), Curtea constata ca aceasta a devenit inadmisibila, deoarece,
ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, aceste dispozitii legale au fost
abrogate prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002.
In ceea ce priveste critica referitoare la art. 59 alin. (5), Curtea
constata ca si aceasta este neintemeiata. Curtea Constitutionala s-a pronuntat
asupra acestui text prin Decizia nr. 229 din 16 noiembrie 2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 107 din 1 martie 2001. Cu acel
prilej s-a retinut ca dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicata, sunt de
natura procedurala, asa cum de altfel rezulta chiar din titlul legii:
"privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului". Or,
potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si
procedura de judecata sunt stabilite de lege". Asa fiind, intra in
atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea normelor procedurale, inclusiv a
termenelor in care trebuie indeplinite anumite acte procedurale, pentru ca
acestea sa produca efecte. O norma procedurala poate sa aduca atingere unor
prevederi constitutionale in cazul in care impiedica sau ingradeste exercitarea
unor drepturi sau libertati consacrate de Constitutie. In speta de fata insa nu
aceasta este situatia, pentru ca societatea comerciala ajunsa in incapacitate
de plata, la fel ca oricare persoana legata printr-un interes de aceasta stare,
are la dispozitie timp suficient spre a elabora si a depune un eventual plan de
reorganizare ori de lichidare. Aceasta perioada se intinde pana la introducerea
cererii in justitie si deschiderea procedurii acesteia, precum si dupa
deschiderea acesteia, pana la afisarea tabelului definitiv al creantelor, asa
cum prevede art. 59 alin. (1) lit. a), potrivit noii redactari rezultate prin
Ordonanta Guvernului nr. 38/2002. In aceeasi decizie a Curtii Constitutionale
s-a mai aratat ca o reglementare care ar prevedea prelungirea sine die a
termenului in care se poate depune un eventual plan de organizare sau de
lichidare ar fi de natura sa determine persistenta incertitudinii si
tergiversarea rezolvarii litigiilor, ceea ce ar leza, in mod evident,
interesele legitime ale celorlalte parti. De altfel, tocmai dispozitiile art. 134
alin. (2) lit. a) din Constitutie creeaza in sarcina statului obligatia de a
asigura crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
productie, iar aceste dispozitii ii vizeaza, deopotriva, pe toti agentii
economici, atat pe debitori, ale caror datorii trebuie executate in conditiile
legii, cat si pe creditori, fata de care se impune crearea conditiilor
corespunzatoare pentru recuperarea creantelor. De asemenea, s-a mai retinut ca
nerezolvarea situatiilor de insolvabilitate poate leza interesele generale ale
societatii comerciale, intrucat aceasta determina existenta in lant a
arieratelor, diminuarea capacitatii de plata si afecteaza implicit
posibilitatea continuarii activitatii altor agenti economici, avand efecte si
asupra realizarii veniturilor bugetului public national. In sfarsit, s-a mai
aratat ca nu este intemeiata nici sustinerea privind eventuala lezare a
drepturilor si intereselor persoanelor care, din cauza unor imprejurari
obiective, nu au putut depune planul de organizare inlauntrul termenului de
decadere, deoarece acestora le sunt aplicabile dispozitiile art. 103 din Codul
de procedura civila, potrivit carora neindeplinirea actului de procedura in
termenul prevazut de lege atrage decaderea, "afara de cazul cand legea dispune
altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai
presus de vointa ei". Asadar, acel act procedural poate fi valabil
indeplinit in termen de 15 zile de la data incetarii cauzei care a impiedicat
indeplinirea sa. Pentru considerentele aratate mai sus, critica de
neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale nu poate fi retinuta nici
prin raportare la art. 135 alin. (6) din Constitutie.
Intrucat in cauza de fata nu au fost aduse elemente noi, de natura sa
determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat
considerentele, cat si solutiile anterioare isi pastreaza valabilitatea.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 38 din Legea nr. 64/1995,
republicata, care instituie o interdictie pentru administratorul care detine
actiuni sau parti sociale la societatea debitoare de a le instraina, Curtea
observa ca aceste reglementari sunt chemate sa asigure protejarea creditorilor.
Potrivit art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, statul are obligatia de a
asigura, printre altele, crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie, fapt ce vizeaza, deopotriva, pe toti agentii
economici, atat pe debitori, ale caror datorii trebuie executate in conditiile
legii, cat si pe creditori, fata de care statul trebuie sa creeze conditii
adecvate pentru recuperarea creantelor.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA,
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit.
c) teza intai si lit. d), art. 17 alin. (1) si (5), art. 22, 38, art. 40^1 si
art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Romtrade Star
Import Export" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 7.614/1999 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
II. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 59 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 aprilie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman