DECIZIE Nr.
692 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 292 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 698 din 16 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată
de Măria Huza în Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3
Bucureşti.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autoarei
excepţiei, d-na avocat Alice Drăghici, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Avand cuvantul, d-na avocat
Alice Drăghici solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate, întrucat criticile formulate în motivarea excepţiei sunt neîntemeiate. Totodată,
precizează că, în măsura în care se solicită modificarea textului de lege supus
controlului, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 1 martie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 18.923/301/2006, Judecătoria Sectorului 3
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Măria Huza în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, întrucat din
cuprinsul acestuia rezultă că numai declaraţiile necorespunzătoare adevărului
făcute în faţa instituţiilor de stat, descrise în art. 145 din Codul penal, pot
atrage răspunderea penală pentru această infracţiune. Legiuitorul operează
astfel o discriminare „între sfera publică şi cea nepublica", ceea ce
determină o inechitate între cetăţeni, cată vreme, pentru aceeaşi faptă, răspunderea penală va fi atrasă
numai de natura instituţiei în faţa căreia s-a făcut declaraţia. Se conchide în
sensul că, „pentru deplina egalitate în drepturi a cetăţenilor, este firesc ca
fapta respectivă să producă aceleaşi consecinţe juridice indiferent dacă e
vorba de o instituţie publică sau nu."
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucat reglementarea de
către legiuitor a infracţiunii de fals în declaraţii nu este de natură să aducă
nicio atingere dreptului părţilor interesate de a se apăra şi de a se prevala
de toate garanţiile care caracterizează un proces echitabil şi, totodată,
aceasta se aplică, fără excepţii, tuturor persoanelor'care se încadrează în
ipoteza textului de lege, fără nicio distincţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat prevederile legale criticate nu
contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat textul de lege criticat nu încalcă
prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Cat priveşte art. 21 alin. (3) din Constituţie, invocat de asemenea
în motivarea excepţiei, apreciază că nu are incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 292 din Codul penal, potrivit cărora „Declararea
necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei
alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei
consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori
împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă".
In motivarea excepţiei, autoarea acesteia invocă
prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în
drepturi şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinand excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiata şi urmează a fi
respinsă.
Dispoziţiile art. 292 din Codul penal, care
reglementează infracţiunea de fals în declaraţii, au fost instituite de
legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea
publică în declaraţiile făcute oficial şi care, potrivit legii sau
împrejurărilor, servesc la producerea de consecinţe juridice. Aceasta
reprezintă o opţiune de politică legislativă, de competenţa exclusivă a
Parlamentului, în cadrul măsurilor de politică penală, şi nu aduce nicio
atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauză. Astfel, textul de
lege criticat se aplica tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi
care se află în ipoteza normei, fără nicio discriminare în raport de criteriile
egalităţii în drepturi stabilite de Legea fundamentală şi, de asemenea, nu
încalcă niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil.
In plus, art. 292 din Codul penal
nu este criticat pentru ceea ce reglementează, ci pentru ceea ce, în opinia
autoarei excepţiei, reprezintă o omisiune de natură să-i confere acestuia
caracter neconstituţional. Astfel, se susţine că declaraţiile necorespunzătoare
adevărului ar trebui să fie incriminate indiferent de persoana juridică în faţa
căreia au fost făcute, întrucat
numai în situaţia în care fapta respectivă ar produce aceleaşi consecinţe
juridice „indiferent dacă e vorba de o instituţie publică sau nu" s-ar
asigura deplina egalitate în drepturi a cetăţenilor şi orice persoană ar putea
avea dreptul la un proces'echitabil, în afara oricărei discriminări. Asemenea
critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la
care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Măria Huza în
Dosarul nr. 18.923/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta