DECIZIE   Nr. 136 din  7 decembrie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 14 din 25 ianuarie 1995

    Vasile Gionea          - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Miklos Fazakas         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursurilor declarate de catre Ministerul Public si Bozdog Ovidiu Nicolae impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 81 din 15 iulie 1994.
    La apelul nominal au lipsit partile.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Magistratul-asistent refera ca recursul Ministerului Public a fost retras, iar recursul formulat de Bozdog Ovidiu Nicolae este declarat in termen si motivat.
    Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, solutia pronuntata fiind in concordanta cu prevederile constitutionale, precum si cu reglementarile internationale in materie.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata cu recurs, motivele invocate, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 81 din 15 iulie 1994, Curtea Constitutionala a admis, in parte, exceptia de neconstitutionalitate privind art. 200 alin. 1 din Codul penal, invocata de Bozdog Ovidiu Nicolae, Banu Ovidiu, Blaga Lucian, Stoica Iordan Ciprian, Hopris Florin Petru si Nastase Gheorghe Cristian, si a constatat ca prevederile acestui alineat sunt neconstitutionale in masura in care se aplica relatiilor sexuale intre persoane majore de acelasi sex, liber consimtite, care nu sunt savarsite in public ori nu produc scandal public. Totodata, Curtea a respins exceptia privind art. 200 alin. 2 din Codul penal, invocata de Bozdog Ovidiu Nicolae si Blaga Lucian.
    Impotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Public si Bozdog Ovidiu Nicolae.
    Cu privire la recursul Ministerului Public, intrucat, prin adresa nr. 45654/7420/P/1994 a Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie, procurorul general a comunicat ca, potrivit art. 330^4 din Codul de procedura civila, isi retrage recursul, urmeaza a se lua act de aceasta cerere.
    Prin recursul formulat de Bozdog Ovidiu Nicolae se solicita admiterea lui si modificarea deciziei atacate, in sensul de a se constata ca intreg articolul 200 din Codul penal este neconstitutional. In motivarea recursului se invoca, in principal, art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si Amendamentul nr. 8 al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. Se sustine, in esenta, ca in recomandarea facuta prin amendamentul sus-mentionat de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei nu se face nici o distinctie intre adulti si minori, fapta fiind unica, doar subiectii diferiti. Intrucat aceasta distinctie nu se regaseste in Conventia Europeana a Drepturilor Omului si cum art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei consacra principiul prioritatii normei de drept international, se apreciaza ca instanta de contencios constitutional avea obligatia sa declare ca fiind neconstitutional intreg articolul 200 din Codul penal.
    Recursul nu este intemeiat.
    Art. 200 alin. 1 din Codul penal prevede ca relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca fapta prevazuta la alin. 1, savarsita asupra unui minor, asupra unei persoane in imposibilitatea de a se apara ori de a-si exprima vointa, sau prin constrangere, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
    In analiza motivelor de recurs este necesar a se face distinctie intre criticile aduse deciziei in legatura cu prevederile alin. 1 si criticile referitoare la prevederile alin. 2 ale art. 200 din Codul penal. Aceasta distinctie se impune deoarece dispozitiile art. 200 alin. 1 din Codul penal au fost declarate neconstitutionale, in anumite conditii, iar alin. 2 al aceluiasi articol nu a fost declarat neconstitutional, exceptia fiind respinsa.
    Cu privire la art. 200 alin. 1 din Codul penal, prin decizia recurata s-a statuat ca prevederile respective sunt neconstitutionale in masura in care se aplica relatiilor sexuale intre persoane majore de acelasi sex, liber consimtite, care nu sunt savarsite in public ori nu produc scandal public. Recurentul sustine ca referirea la persoane majore nu ar fi conforma Amendamentului nr. 8 al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei la Raportul asupra cererii de aderare a tarii noastre la acest consiliu, ceea ce evident este inexact, deoarece din cuprinsul acestui raport rezulta ca recomandarea are in vedere cerinta de a nu mai fi incriminate actele homosexuale, savarsite in privat, intre adultii care au consimtit la acestea.
    Chiar daca nu ar fi existat aceasta circumstantiere, solutia nu putea fi alta tinand seama de prevederile art. 26 alin. (2) din Constitutie potrivit carora "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri". Este evident ca relatiile homosexuale cu un minor sau in public, ori care au produs scandal public, sunt contrare bunelor moravuri. De asemenea, astfel de relatii aduc atingere si ordinii publice ce ar putea fi grav afectata datorita consecintelor unor asemenea relatii in planul moralei publice. Din cuprinsul art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului rezulta ca dreptul persoanei la respectul vietii sale private nu exclude atributul legiuitorului de a stabili masurile necesare intr-o societate democrata, pentru apararea ordinii publice, protejarea sanatatii, moralei, a drepturilor si libertatilor altora. Deci, acest drept poate fi exercitat numai atunci cand el corespunde cerintelor moralei si ordinii publice si nu aduce o atingere drepturilor altora. Recurentul absolutizeaza dreptul pe care il are orice persoana la respectul vietii sale private ca si cum aceste cerinte nici nu ar exista. O asemenea conceptie este insa contrara principiilor statului de drept si regimului nostru constitutional care presupun intotdeauna interpretarea sistematica a drepturilor cetatenilor, ceea ce, in speta, inseamna si dreptul minorilor la protectie, consacrat in art. 45 alin. (1) din Constitutie, precum si a dreptului fiecarui cetatean de a pretinde statului sa apere morala publica si bunele moravuri. Pentru aceste motive, criticile facute de recurent referitoare la prevederile art. 200 alin. 1 din Codul penal sunt nefondate.
    In legatura cu alin. 2 al art. 200 din Codul penal, trebuie mentionat ca in motivarea recursului nu se face o critica speciala acestor dispozitii. In afara considerentelor expuse cu privire la alin. 1, trebuie subliniat faptul ca alin. 2 al art. 200 din Codul penal se refera, in principal, la savarsirea faptei fara consimtamant. Acest lucru rezulta din enumerarea subiectilor pasivi aratati de alin. 2 al art. 200: minori, persoane in imposibilitatea de a se apara ori de a-si exprima vointa, sau prin constrangere. In simile ratio, aceasta este si situatia minorului. Fata de prevederile art. 26 alin. (1) din Constitutie, care instituie obligatia autoritatilor publice de a respecta viata intima, familiala si privata, evident ca dispozitiile sale au in vedere protectia impotriva violarii acestui drept de catre oricine, inclusiv de catre persoanele fizice. Or, stabilirea de relatii homosexuale fara liber consimtamant, cat si, in general, stabilirea de relatii sexuale intre persoane de sex opus fara liber consimtamant constituie o incalcare evidenta a dreptului prevazut de art. 26 alin. (1) din Constitutie privind respectarea si ocrotirea vietii intime, familiale si private a cetatenilor.
    De altminteri, interpretarea data in decizia recurata nu contravine nici art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevede ca amestecul unei autoritati publice in viata privata a cuiva nu este, prin ea insasi, condamnabila cate vreme ea are loc potrivit legii si in interesul apararii unor valori morale ori al protejarii drepturilor altora.
    Fata de cele aratate, rezulta ca nici critica facuta de recurent deciziei atacate cu privire la art. 200 alin. 2 din Codul penal nu este fondata.
    Examinind si din oficiu decizia recurata, se constata ca nu sunt motive care sa justifice modificarea ei, astfel ca recursul urmeaza a fi respins.
    Vazand si prevederile art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A c) si ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Ia act de retragerea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 81 din 15 iulie 1994.
    2. Respinge recursul declarat de Bozdog Ovidiu Nicolae impotriva aceleiasi decizii.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 7 decembrie 1994.

               PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. dr. VASILE GIONEA

                      Magistrat-asistent,
                      Constantin Burada