DECIZIE Nr. 136 din 5 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin.
1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 557 din 15 noiembrie 1999
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Catalina Buzduga in Dosarul nr.
1.846/1997 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 30 septembrie 1999,
fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 5 octombrie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 2.604 din 14 octombrie 1998, Curtea Suprema de Justitie
- Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art.
385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Catalina Buzduga in Dosarul nr. 1.846/1997 aflat pe rolul acelei instante.
In motivarea exceptiei se sustine ca privarea unui notar public de dreptul
de exercitare a caii de atac a apelului impotriva unei sentinte de condamnare
pronuntate impotriva lui nu se justifica atata timp cat legiuitorul pune la
dispozitie tuturor celorlalti cetateni aceasta cale de atac. Discriminarea
aceasta contravine astfel dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Ca
atare, art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, prin care se
instituie prohibitia exercitarii caii de atac a apelului impotriva hotararilor
pronuntate in prima instanta de curtea de apel, in cauzele in care a fost
judecat un notar public pentru fapte savarsite in aceasta calitate, precum si
dispozitiile art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, prin
care se instituie ca unica posibilitate de atac ordinar impotriva unei sentinte
penale pronuntate in prima instanta de curtea de apel calea de atac a recursului
sunt neconstitutionale atunci cand se refera la fapte savarsite de notari.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate in
cauza, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala considera ca dispozitiile
art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedura penala nu contravin art. 16 alin. (1) din Constitutie.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, au fost cerute punctele de vedere ale presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca
dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din
Codul de procedura penala nu incalca norma constitutionala consacrata prin art.
16 alin. (1) din Constitutie. Accesul la structurile judecatoresti si la
mijloacele procedurale, inclusiv la caile de atac, este garantat si se face cu
respectarea regulilor de competenta si de procedura stabilite de lege. Consacrarea,
prin dispozitiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala, a
competentei curtilor de apel de a judeca in prima instanta infractiunile
savarsite de notarii publici este de natura sa il protejeze pe notar.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca sustinerile autoarei exceptiei
sunt neintemeiate, deoarece ele pornesc de la o interpretare gresita a
principiului egalitatii in fata legii, prevazut in art. 16 din Constitutie, in
vadita contradictie cu modul in care a statuat Curtea Constitutionala in mai
multe decizii, intre care si Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curtii
Constitutionale, in care se arata ca "nu este contrar acestui principiu
instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ce priveste caile de atac, cat
timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor.
Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal
pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea
el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii
diferite". Se mai precizeaza, de asemenea, ca insasi Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede in art. 2
din Protocolul aditional nr. 7 ca "Orice persoana declarata vinovata de o
infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de
vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea
acestui drept, inclusiv motivele pentru care poate fi exercitat, sunt
reglementate de lege".
Rezulta ca dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1
lit. c) din Codul de procedura penala, care stabilesc, pentru anumite cauze,
doua grade de jurisdictie - judecata in prima instanta si judecata in recurs -
indeplinesc si conditiile prevazute la art. 2 din Protocolul nr. 7, aditional
la conventia europeana.
In punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca si in cazurile
in care se poate exercita numai calea de atac a recursului legea asigura toate
garantiile unui control judiciar temeinic, prevazand la art. 385^6 alin. 3 din
Codul de procedura penala ca "Recursul declarat impotriva unei hotarari
care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele
de casare prevazute la art. 385^9, iar instanta este obligata ca, in afara
temeiurilor invocate in cererile formulate de recurent, sa examineze intreaga
cauza sub toate aspectele".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile
partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea constata ca este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
Dispozitiile legale atacate ce fac obiectul controlului de
constitutionalitate au urmatorul cuprins:
- "Art. 361: <<Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi
atacate cu apel: [...]
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de
Apel>>;"
- "Art. 385^1: <<Pot fi atacate cu recurs [...]
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de
Apel>>."
Cu privire la constitutionalitatea art. 361 alin. 1 lit. c) si a art. 385^1
alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a
pronuntat prin Decizia nr. 16 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, si prin Decizia nr.
33 din 4 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
199 din 7 mai 1999. Respingand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea si-a
motivat deciziile, in esenta, astfel:
- nu este contrara principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din
Constitutie "instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ce priveste
caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in
utilizarea lor". Principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa
incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la
situatii diferite tratamentul nu poate fi decat diferit. In acest sens s-a
statuat prin deciziile nr. 70/1993, nr. 74/1994 si nr. 85/1994, in concordanta
cu practica constitutionala din alte tari, precum si cu jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului;
- prin Decizia nr. 44/1996 Curtea Constitutionala a statuat ca nu
constituie o discriminare, care ar insemna o incalcare a unui principiu
constitutional, faptul ca, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite
persoane pot ajunge in situatii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma
propriilor interese subiective;
- legiuitorul constituant sau cel ordinar, prin dispozitii constitutionale
ori prin dispozitii legale, a stabilit regimuri diferite in raport cu natura
unor autoritati si cu atributiile acestora. Acest tratament priveste chiar
exercitarea unei singure cai de atac (recursul). Este cazul sentintelor care
privesc infractiunile savarsite de senatori, deputati, membrii Guvernului,
judecatorii Curtii Constitutionale, consilierii de conturi, judecatorii,
procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi, presedintele
Consiliului Legislativ, maresalii, amiralii si generalii, sefii cultelor
religioase organizate potrivit legii si ceilalti membri ai Inaltului Cler, care
au cel putin rangul de arhiereu sau echivalentul acestuia, judecatorii si
magistratii-asistenti de la Curtea Suprema de Justitie, judecatorii de la
curtile de apel si de la Curtea Militara de Apel si de procurorii de pe langa
aceste instante etc.;
- in legatura cu efectul devolutiv al recursului si cu limitele sale
trebuie avute in vedere si garantiile procesuale reglementate de art. 385^6
alin. 3 din Codul de procedura penala. In temeiul acestor prevederi
"Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate
fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art.
385^9, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si
cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate
aspectele",
- cu privire la exercitarea cailor de atac si la concordanta legii
procesuale romanesti cu art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul persoanei la un proces
echitabil, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie
1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22
octombrie 1996, statuand ca, in sensul practicii europene, conceptul de
"proces echitabil" nu implica in mod necesar "existenta mai
multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac al hotararilor judecatoresti,
nici, pe cale de consecinta, posibilitatea exercitarii acestor cai de atac -
inclusiv a celor extraordinare -, de catre toate partile din proces".
Intrucat nu au survenit elemente noi, care sa determine schimbarea jurisprudentei
Curtii Constitutionale, atat considerentele, cat si solutiile pronuntate prin
deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 2 alin. (3), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1
lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala,
ridicata de Catalina Buzduga in Dosarul nr. 1.846/1997 al Curtii Supreme de
Justitie - Sectia penala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 1999.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent,
Maria Bratu