Decizia Nr.1352 din 13.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak în Dosarul nr. 13.108/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului nr. 4.551D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând că derogarea cuprinsă în textul de lege criticat reprezintă o dispoziţie edictată în favoarea străinului solicitant, tocmai în considerarea situaţiei speciale în care se află acesta.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.108/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus neacordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României pe o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că art. 88 alin. (3) din Legea nr. 122/2006 exceptează străinii care sunt luaţi în custodie publică şi pentru cei care se află în arest preventiv sau în cursul executării unei pedepse privative de libertate de la îndeplinirea condiţiei depunerii personale a cererii prevăzute la art. 88 alin. (1) lit. a). Cu toate acestea, străinul care se încadrează în categoriile menţionate nu se va putea bucura de dispoziţiile art. 89 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit cărora, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 88 alin. (1), are permisiunea de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil. Autorul excepţiei susţine că, prevalându-se de dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, Oficiul Român pentru Imigrări va emite întotdeauna hotărâri prin care nu va permite cetăţeanului străin aflat în custodie publică rămânerea pe teritoriul României pe perioada menţionată. Precizează că este încălcat art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale al cărui scop îl reprezintă protejarea individului împotriva arbitrariului autorităţilor statale. Aminteşte şi Hotărârea din 14 februarie 2008 a Curţii Europe a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Hussain împotriva României.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia cu privire la constituţionalitatea textului de lege criticat, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare:– Art. 88 alin. (1) lit. a): „(1) Cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil poate fi depusă numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:a)să fie depusă personal, persoana să se afle pe teritoriul României; şib)(...)“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 23 privind libertatea individuală şi art. 25 referitor la dreptul la liberă circulaţie. De asemenea, invocă art. 5 - „Dreptul la libertate şi la siguranţă“ din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia are în vedere situaţia străinilor luaţi în custodie publică şi a celor care se află în arest preventiv sau în cursul executării unei pedepse privative de libertate, în legătură cu care deduce, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a), art. 88 alin. (3) şi art. 89 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, că, deşi sunt exceptaţi de la obligaţia depunerii personale a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, nu vor beneficia de permisiunea de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii. Aceasta, deoarece Oficiul Român pentru Imigrări va emite întotdeauna hotărâri prin care nu va permite acestor străini rămânerea pe teritoriul României pe o perioadă de 5 zile. Curtea constată că, astfel motivată, excepţia vizează o problemă de aplicare a legii la situaţii concrete, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, care se pronunţă numai asupra conformităţii textelor de lege supuse controlului cu dispoziţii şi principii cuprinse în Legea fundamentală, iar nu asupra modalităţii în care autorităţile publice administrative înţeleg să aplice legea la cazuri particulare. De asemenea, Curtea reţine că prevederile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006, referindu-se la condiţiile în care poate fi depusă cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, nu pun în discuţie dreptul de liberă circulaţie ori libertatea individuală şi dreptul la siguranţă, garantate prin textele din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. În plus, instanţa de contencios constituţional observă că Hotărârea din 14 februarie 2008 pronunţată în Cauza Hussain împotriva României nu are incidenţă în ceea ce priveşte soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, întrucât, cu acel prilej, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 paragraful 1 lit. f) din convenţia amintită, ca urmare a faptului că, în speţă, în absenţa comunicării către reclamant a motivului plasării sale într-un centru de tranzit şi a duratei acestei plasări, precum şi a drepturilor şi obligaţiilor acestuia, detenţia reclamantului nu era conformă cu cerinţele dreptului intern. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak în Dosarul nr. 13.108/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu