DECIZIE   Nr. 135 din 20 februarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 179 din 14 martie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Tudorel Toader                     - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Irina Loredana Gulie            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Miliana Ungureanu în Dosarul nr. 170/C/2006 al Judecătoriei Galaţi.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 9 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 170/C/2006, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003. Excepţia a fost ridicată de Miliana Ungureanu într-o cauză având ca obiect judecarea cererii pentru plata unor despăgubiri pentru folosirea unui teren de către Societatea Comercială „Electrica Muntenia Nord" - S.A., Sucursala Galaţi şi instituirea unei servituti de trecere.

In motivarea excepţiei autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului constituţional al garantării proprietăţii private, deoarece împiedică titularul dreptului de proprietate să exercite toate atributele dreptului său, şi în special folosinţa şi dispoziţia, prin instituirea, cu titlu gratuit, a unei servituti publice asupra terenului proprietate privată.

Judecătoria Galaţi nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei invocate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederea legală criticată este constituţională.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit motivării excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, ce au următorul cuprins:

„(4) Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, alin. (3) privind exproprierea, alin. (5) referitoare la dreptul autorităţii publice de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul, alin. (6) ce statuează asupra despăgubirilor ce se cuvin proprietarului şi alin. (7) privind obligaţia proprietarului de a respecta sarcinile ce îi revin potrivit legii sau obiceiului.

De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 17 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţia legală ce constituie obiectul acesteia a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele cuprinse în art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală.

Astfel, prin Decizia nr. 203 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 27 iunie 2005, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu dispune exproprierea şi nici transferul dreptului de proprietate în vreun alt mod, ci doar constată că „terenurile pe care se situează reţelele electrice existente la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului". Această prevedere se justifică prin dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice „(...) şi alte bunuri stabilite de legea organică". Dispoziţiile atacate dau expresie si prevederilor constituţionale cuprinse în alin. (2) şi (4) ale aceluiaşi articol, potrivit cărora proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale şi este inalienabilă.

De asemenea, prin decizia menţionată s-a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statul are o marjă de apreciere, în funcţie de nevoia reală a   comunităţii   în   adoptarea   măsurii   de   privare   de proprietate. Astfel, în cauza „James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei", 1986, Curtea Europeană a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă privarea de proprietate răspunde unei „utilităţi publice", aşa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. i adiţional la Convenţie. In vederea realizării scopului ei legitim,' „măsura privativa de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi apărarea drepturilor fundamentale ale individului". Mai mult, ea trebuie să aibă loc în condiţiile prevăzute de legea internă, care este necesar să fie accesibilă, publică şi previzibilă, şi să cuprindă o procedură clară de aplicare. Or, în această materie, legea română respectă exigenţele impuse de prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Soluţia pronunţată prin decizia menţionată, precum şi considerentele ce au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să modifice jurisprudenţa Curţii.

Pentru aceleaşi considerente, nu se poate reţine în prezenta cauză nicio contradicţie a textului de lege criticat cu prevederile art. 17 din Declaraţia universală a drepturilor omului, prin raportare la art. 20 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Miliana Ungureanu în Dosarul nr. 170/C/2006 al Judecătoriei Galaţi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie