DECIZIE Nr.
1344 din 22 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 850 din 8 decembrie 2009
Nicolae Cochinescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de
Sebastian Morar, Daniel Frei, Dorel Cozma, Szekely Botond şi Ştefan Srepler în
Dosarul nr. 1.238/83/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercială şi
contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea că partea
Primăria Municipiului Satu Mare, prin primar, a depus la dosar note scrise prin
care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.238/83/2008, Tribunalul Satu Mare - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Excepţia a fost ridicată de Sebastian Morar, Daniel
Frei, Dorel Cozma, Szekely Botond şi Ştefan Srepler într-o cauză având ca
obiect suspendarea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 33 din Legea nr.
50/1991, prin aceea că permit desfiinţarea unei construcţii realizate cu
bună-credinţă, dar fără autorizaţie de construire, pe terenuri aparţinând
domeniului public sau privat al statului, fără intervenţia prealabilă a unei
instanţe de judecată, aduc atingere principiului egalităţii în drepturi,
accesului liber la justiţie şi principiului potrivit căruia proprietatea este ocrotită
în mod egal de lege, indiferent de titular. Deşi un conflict de interese între
proprietarul construcţiei şi proprietarul terenului este evident, desfiinţarea
construcţiei este dispusă pe cale administrativă de autoritatea administraţiei
publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala
contravenientului, organul administrativ subrogându-se aşadar autorităţii
judecătoreşti. Totodată, legea nu ocroteşte în mod egal interesele persoanelor,
deoarece numai în favoarea statului, nu şi a altui subiect de drept, este
reglementată posibilitatea de „a face dreptate singur".
Tribunalul Satu Mare - Secţia comercială şi
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Fiind amintite considerente reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa
sa în materie, de pildă în deciziile nr. 656/2006, nr. 694/2005, nr. 199/2005
şi nr. 56/2007, se mai arată că susţinerile autorului excepţiei referitoare la
existenţa bunei-credinţe a proprietarului clădirii sau a constructorului nu
reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33
din Legea nr. 50/1991, ci constituie aspecte de fapt asupra cărora se poate
pronunţa doar instanţa de judecată competentă cu soluţionarea litigiului în
cauză.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991, republicată,
sunt constituţionale, deoarece acestea nu îngrădesc dreptul părţilor interesate
de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de toate garanţiile specifice unui
proces echitabil şi nici nu afectează dreptul de proprietate, astfel cum este
reglementat de art. 44 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificate prin dispoziţiile
articolului unic pct. 4 din Legea nr. 376/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din
13 octombrie 2006, şi ale art. I pct. 32 din Legea nr. 261/2009 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din
16 iulie 2009. Prevederile legale criticate au următoarea redactare:
- Art. 33: „(1) Prin excepţie de la prevederile art.
32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri
aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile,
lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri
aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi
comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea
administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se
află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea
instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate
declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii
administrativ-teritoriale unde se află construcţia sau la solicitarea
proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului
public sau privat al statului.
(3) In cazul neîndeplinirii de către autoritatea
administraţiei publice competente a procedurii de desfiinţare, în termen de 15
zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul
sau administratorul legal al terenului aparţinând domeniului public ori privat al
statului va putea trece de îndată la desfiinţarea construcţiilor executate fără
autorizaţie de construire.
(4) Prin excepţie de la prevederile art. 32,
construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând
domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi
desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice
competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala
contravenientului.
(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1)
autorităţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu
societăţi comerciale specializate în astfel de lucrări, în condiţiile
legii."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă
prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi,
art. 21 - Accesul liber la justiţie şi în art. 44 - Dreptul de
proprietate privată.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate sub aceleaşi aspecte ca şi cele criticate de
autorul prezentei excepţii.
Prin Decizia nr. 656 din 5 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 15 noiembrie 2006, Curtea
Constituţională a reţinut conformitatea art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii cu exigenţele art. 16 alin.
(1) şi (2) şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arătând, în esenţă,
că desfiinţarea construcţiei este o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei
obţinerii autorizaţiei de construire, al cărei scop este prevenirea
consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare. Sancţiunea
vizează în egală măsură toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, acestea
neputându-se apăra prin invocarea principiului constituţional al ocrotirii
proprietăţii, de vreme ce exercitarea acestui drept se abate de la prevederile
legale imperative, în cazul de faţă cele referitoare la autorizarea executării
lucrărilor de construcţii. De asemenea, prin Decizia nr. 56 din 16 ianuarie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5
februarie 2007, Curtea a constatat că „art. 33 instituie o excepţie de la
regula stabilită prin prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991, potrivit
căreia în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit
executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin
procesul-verbal de constatare a contravenţiei, «[... ] organul care a aplicat
sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti [ ... ]». Aşadar, sintagma «fără
sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului» din
cuprinsul art. 33, criticat ca fiind neconstituţional, vizează autoritatea
administraţiei publice locale competente, iar nu, aşa cum susţine autorul
excepţiei, pe proprietarul construcţiei, care ar fi astfel lipsit de «un cadru
procesual, unde să-şi apere dreptul invocând apărări pe fond sau de
procedură»." Pentru aceste motive, Curtea nu a putut reţine încălcarea art.
21 din Constituţie.
Curtea constată că cele statuate prin deciziile evocate
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, de vreme ce nu au intervenit
elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Sebastian Morar, Daniel Frei,
Dorel Cozma, Szekely Botond şi Ştefan Srepler în Dosarul nr. 1.238/83/2008 al
Tribunalului Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie
2009.
PREŞEDINTE,
NICOLAE COCHINESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi