DECIZIE Nr.
1319 din 13 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 403 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 766 din 10 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 403 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Cornelia Popescu si Emil Barbu Popescu în Dosarul
nr. 238/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă,
precum şi de Societatea Comercială „Marioland" - S.A. din Brezoi în
Dosarul nr. 107/198/2009 al Judecătoriei Brezoi.
La apelul nominal se prezintă Emil Barbu Popescu, prin
avocat Gheorghe Funieru, şi partea Sanda Constanţa Sichitiu, prin avocatul
Adriana Moţatu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.992D/2009 şi nr. 2.338D/2009,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentanţii părţilor prezente nu se opun conexării
celor două dosare.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public
consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.338D/2009 la Dosarul nr.
1.992D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea
criticii de neconstituţionalitate, susţinând că dispoziţiile criticate
contravin prevederilor constituţionale care consacra principiul egalităţii în
drepturi şi accesul liber la justiţie.
Avocatul părţii adverse susţine netemeinicia excepţiei
de neconstituţionalitate, arătând că scopul invocării acestui incident
procedural îl constituie tergiversarea judecării cauzei la instanţa de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 238/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 399 şi 403 din Codul de procedură civila, excepţie
ridicată de Cornelia Popescu şi Emil Barbu Popescu.
Prin Incheierea din 10 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 107/198/2009, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată 'de Societatea Comercială
„Marioland" - S.A. din Brezoi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că dispoziţiile art. 399 sunt neconstituţionale,
întrucât conferă în mod abuziv şi discriminatoriu posibilitatea celor
interesaţi sau vătămaţi prin executare ca, în faţa organelor nejurisdicţionale,
să invoce apărări de fond.
In ceea ce priveşte prevederile art. 403 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, autorii excepţiei apreciază că textul legal criticat
atribuie organelor jurisdicţionale dreptul de a percepe cauţiunea, încălcând
astfel în mod flagrant dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul
liber la justiţie. Persoanele aflate în' litigiu, care nu dispun de resursele
financiare necesare pentru demararea procedurii contestaţiei la executare, sunt
restricţionate în exercitarea dreptului stipulat în Constituţie, împrejurare
care contravine Legii fundamentale şi tratatelor internaţionale privind
drepturile omului. Mai mult,' caracterul obligatoriu al plăţii cauţiunii instituie
o certă discriminare între pretinsul creditor'şi cohtestatorul debitor, în
condiţiile în care suma stabilită în favoarea primului ca şi sursă de posibile
despăgubiri reprezintă pentru cel de-al doilea un obstacol în calea admiterii
cererii de suspendare, altminteri perfect justificată.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă şi Judecătoria Brezoi apreciază excepţia ca
fiind neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu aduc atingere
prevederilor constituţionale invocate de autori.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare a fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, se
arată că art. 399 şi 400 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor
persoanelor aflate în ipoteza normei legale, nu încalcă accesul liber la
justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 399 şi 403 din Codul de procedură civilă, care au
următorul cuprins:
- Art. 399: „Impotriva executării silite, precum şi
împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei
interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat
procedura prevăzută la art. 2811, se poate face contestaţie şi în
cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau
aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare
refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea
silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea
anulării actului nelegal.
De asemenea, după ce a început executarea silită,
cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi
anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau,
după caz, încuviinţarea executării, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
In cazul în care executarea silită se face în
temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească,
se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului
executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";
- Art. 403: „Până la soluţionarea contestaţiei la
executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă
poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de
instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii,
pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.
Asupra cererii de suspendare formulate potrivit
alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care
poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea,
preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor,
suspendarea provizorie a executăriipână la soluţionarea cererii de suspendare
de către instanţă. Incheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea
care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau
de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este
deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 11 alin.' (2), art. 16, art. 20, art. 21, art. 44
şi art. 51 alin. (3). De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6
paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi cele ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 399 din Codul de
procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 249/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie
2003, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, Curtea a reţinut
că „este de principiu că orice cerere adresată justiţiei - acţiune, cerere
reconventională, cale de atac, în sens larg, orice act procesual - este
subsecventă existenţei unui drept sau unui interes legitim, contestat sau
susceptibil de a fi contestat de un terţ, la a cărui apărare se tinde pe
această cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei sunt cele care
legitimează o astfel de acţiune, delimitând-o de actele abuzive".
In ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a art. 16 alin.
(1) din Legea fundamentala, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu
creează nicio discriminare între părţile raportului juridic, întrucât nu se
poate reţine o similitudine între situaţia juridică a debitorilor şi cea a'
creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat
ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Intrucât dreptul la un proces
echitabil, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituţie,
are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă,
în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură
ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de
către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine,
ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu
exigenţele generale proprii unui stat de drept (Decizia Curţii Constituţionale
nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003).
De asemenea, prin Decizia nr. 722 din 17 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august
2008, Curtea a reţinut că „numai în cazul în care executarea silită se face în
temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească se
pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului
executoriu şi numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac".
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august
2007, a statuat că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de
admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita
suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu
poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie,
In ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie,
Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se
aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect
nu este întemeiată. De asemenea, prin Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007,
Curtea a statuat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21
din Constituţie. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigură
garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor părţilor
implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta
executarea şi de a solicita suspendarea acesteia.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia
adoptată în precedent, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi
menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 şi 403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Cornelia Popescu şi Emil Barbu Popescu în Dosarul nr. 238/302/2009 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, precum şi de
Societatea Comercială „Marioland" - S.A. din Brezoi în Dosarul nr.
107/198/2009 al Judecătoriei Brezoi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu