DECIZIE Nr.
127 din 3 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind
vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de
prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor
locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes
local
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 199 din 30 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia
Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind
vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de
prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a
consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome
de interes local, excepţie ridicată de Primarul Municipiului Botoşani,
Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor
comerciale şi de prestări servicii în Dosarul nr. 410/40/2008 al Curţii de Apel
Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 410/40/2008, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002
privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor
de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a
consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome
de interes local, excepţie ridicată de Primarul Municipiului Botoşani,
Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor
comerciale şi de prestări servicii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că, deşi obiectul reglementării Legii nr. 550/2002 îl
constituie spaţiile comerciale proprietate privată a statului, în practica
Tribunalului Botoşani şi a Curţii de Apel Suceava, în mod constant, s-a dispus
obligarea autorităţilor administraţiei locale la vânzarea spaţiilor comerciale,
proprietatea Municipiului Botoşani. In aceste condiţii, autorii înţeleg să
supună atenţiei Curţii Constituţionale analiza constituţionalităţii
prevederilor Legii nr. 550/2002 sub aspectul înlăturării posibilităţii
autorităţilor administraţiei publice locale de a dispune în mod liber de
bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale.
Prin aplicarea normelor criticate se încalcă dreptul de proprietate al
autorităţilor publice locale asupra bunurilor din domeniul privat, fapt ce
contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (3), art. 120 alin. (1) şi art.
121 din Constituţie. Pe de alta parte, textele legale criticate stabilesc ca
modalitate de vânzare negocierea directă pe baza unui raport de evaluare, ori
negocierea directă nu asigură indemnizarea vânzătorului la valoarea de piaţă a
bunului şi nu îngăduie competiţia între toate persoanele interesate de a
cumpăra.
Curtea de Apel Suceava
- Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile
criticate înlătură posibilitatea regiilor autonome de interes local de a
dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea lor, în sensul de a
opta sau nu pentru vânzarea acestora, împrejurare ce determină încălcarea
prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de
proprietate. Mai mult, prevederile Legii nr. 550/2002 reglementează un transfer
silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere,
consacrate de art. 44 alin. (3) din Constituţie şi de art.1 din primul Protocol
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, Avocatul Poporului consideră dispoziţiile
art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 ca fiind neconstituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea
spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de
servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor
locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes
local, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002.
Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii încalcă
prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) cu privire la dreptul de
proprietate, art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie
referitoare la autonomia locală, precum şi art. 1 din primul Protocol la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit art. 1 din Legea nr. 550/2002, aceasta stabileşte cadrul
juridic pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestări de
servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor
judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul
regiilor autonome de interes local, denumite în continuare spaţii comerciale
sau de prestări de servicii.
Autorii excepţiei, Primarul Municipiului Botoşani,
Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor
comerciale şi de prestări servicii, sunt nemulţumiţi de modul în care
instanţele de judecată competente au dispus cu privire la aplicarea
dispoziţiilor criticate, lărgind sfera bunurilor imobile care fac obiectul
Legii nr. 550/2002 asupra bunurilor proprietate privată a unităţilor
administrativ-teritoriale.
Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art.
5 alin. (1) din lege, consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz, aprobă
prin hotărâre lista spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate
privată a statului, care se află în administrarea lor, iar, potrivit art. 5
alin. (3), prefecţii vor veghea ca hotărârea să cuprindă toate spaţiile
comerciale sau de prestări de servicii care cad sub incidenţa legii.
Prevederile art. 4 lit. a) din lege stabilesc că prin
noţiunea de „vânzător" se înţelege consiliul judeţean, consiliul
local al comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti
care are în administrare spaţii comerciale sau de prestări de servicii, iar
vânzătorul încheie contractele de vânzare-cumpărare care au ca obiect imobilele
prevăzute de lege în numele statului.
Din analiza textelor legale mai sus menţionate, Curtea
constată că se instituie obligaţia autorităţilor locale de a întocmi lista
completă a spaţiilor cu destinaţia menţionată şi obligaţia acestora de a scoate
la vânzare toate bunurile în cauză. Or, în condiţiile în care bunurile supuse
vânzării se află în proprietatea privată a statului, iar nu a unităţilor
administrativ-teritoriale, care doar le administrează, Curtea nu poate reţine
încălcarea dreptului acestora de a-şi exercita prerogativa dispoziţiei, ca
atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate, şi nici instituirea unui
transfer silit de proprietate de natură a contraveni prevederilor referitoare
la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi de
art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Pe de altă parte, Curtea reţine
că este dreptul statului să hotărască în privinţa modului de vânzare a
bunurilor din proprietatea sa privată. Astfel, textele de lege criticate
reglementează anumite măsuri strategice de reformă economică menite a accelera
procesul de privatizare prin stimularea
dezvoltării agenţilor comerciali, statul având obligaţia, în virtutea art. 135
din Constituţie, să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie, protecţia concurenţei loiale, precum şi
protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Mai mult, potrivit
art. 15 din lege, sumele obţinute din vânzarea spaţiilor comerciale sau de
prestări de servicii constituie venit la bugetul de stat şi la bugetele locale,
urmând a fi utilizate pentru realizarea unor proiecte
de interes public.
In legătură cu susţinerile potrivit cărora dispoziţiile
legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 120 din
Constituţie, Curtea constată că acestea din urmă consacră principiile de bază
ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, şi anume
autonomia locală şi descentralizarea serviciilor publice, principii care se
regăsesc atât în activitatea fiecărei autorităţi comunale, orăşeneşti sau judeţene,
cât şi în raporturile dintre aceste autorităţi. Potrivit principiului
obligativităţii respectării legilor prevăzut la art. 1 alin. (5) din
Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că
dispoziţiile art. 120 „se referă la principiul autonomiei locale în cadrul
organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar
nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este
general obligatoriu" (Decizia nr. 136/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 647
din 16 octombrie 2001). Aşa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude
obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu
caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării, recunoscând existenţa
unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicţie cu
interesele naţionale. In acest sens sunt dispoziţiile art. 121 alin. (2) din
Constituţie, potrivit cărora „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în
condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile
publice din comune şi din oraşe", precum şi prevederile
constituţionale ale art. 138 alin. (4), care stabilesc că „Bugetele locale
se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii".
In fine, faţă de critica
referitoare la practica instanţelor judecătoreşti privind aplicarea
dispoziţiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002, Curtea constată că acest aspect
excedează controlului de constituţionalitate. Astfel, împrejurarea că o instanţă,
în procesul de interpretare şi aplicare a legii, extinde obiectul de
reglementare al acesteia la situaţii pe care legiuitorul nu le-a prevăzut nu
reprezintă o problemă de neconstituţionalitate, de natură să legitimeze
competenţa Curţii, ci exclusiv un aspect care ţine de aplicarea legii, în
raport cu o anumită situaţie de fapt, hotărârea astfel pronunţată fiind supusă
cenzurii instanţelor de control judiciar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor
comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii,
aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum
şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie
ridicată de Primarul Municipiului Botoşani, Consiliul Local al Municipiului
Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestări
servicii în Dosarul nr. 410/40/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu