DECIZIE   Nr. 1268 din 25 noiembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 8 lit. k) si art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 850 din 17 decembrie 2008

Ioan Vida                              - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                 -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan        -judecător

Tudorel Toader                     -judecător

Augustin Zegrean                 -judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Afrodita Laura Tutunaru       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 lit. k) şi art.'14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marcel Prod" - S.R.L. în' Dosarul nr. 124/838/2008 al Judecătoriei Lieşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 15 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 124/838/2008, Judecătoria Lieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marcel Prod" - S.R.L. în dosarul de mai sus.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 45 referitoare la Libertatea economică, ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia României ca economie de piaţă, deoarece prin libera iniţiativă ca o caracteristică a economiei de piaţă se înţelege şi dreptul administratorului de a-şi stabili numărul persoanelor pe care doreşte să le angajeze, cât şi atribuţiile fiecărui salariat. Or, dispoziţiile legale criticate impun, în contra prevederilor constituţionale invocate, administratorului unei societăţi comerciale să numească o persoană căreia să-i achite drepturi salariale, persoană care urmează să facă servicii unei autorităţi publice, cum ar fi Oficiul Naţional pentru Combaterea Spălării Banilor. Totodată, prin obligaţia salariaţilor de a informa persoana desemnată conform art. 14 din lege se promovează delaţiunea ca obligaţie de serviciu, instituind un sistem similar cu cel din perioada comunistă.

Judecătoria Lieşti nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece scopul actului normativ este acela de a institui măsuri de prevenire şi combatere a spălării banilor, precum şi unele măsuri privind prevenirea şi combaterea finanţării actelor de terorism, şi nu este de natură să îngrădească accesul persoanelor fizice sau juridice la exercitarea unei activităţi economice şi a liberei iniţiative. Prin stabilirea obligaţiei prevăzute de art. 3 din lege se urmăreşte asigurarea transparenţei operaţiunilor cu sume în numerar şi facilitarea controlului statului în scopul optimizării prevenirii şi sancţionării spălării banilor. Aceasta nu este însă de natură să afecteze libertatea comerţului, pentru că legea nu impune persoanelor fizice sau juridice un număr limitat de tranzacţii şi nu îngrădeşte efectuarea lor.

In plus, potrivit art. 14 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, prevederile referitoare la obligativitatea desemnării unei persoane cu responsabilităţi în aplicarea acestei legi nu sunt aplicabile persoanelor fizice şi juridice prevăzute de art. 8 lit. k) din acelaşi act normativ.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art.'2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53 din 21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 30 aprilie 2008, care au următorul conţinut:

Art. 3: „(1) De îndată ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice prevăzute la art. 8 are suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, va informa persoana desemnată conform art. 14 alin. (1), care va sesiza imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul. Persoana desemnată va analiza informaţiile primite şi va sesiza Oficiul cu privire la suspiciunile motivate rezonabil. Acesta va confirma primirea sesizării.

(11) Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private va informa de îndată Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul autorizării operaţiunilor prevăzute la art. 28 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, comunicând şi motivul pentru care s-a dispus soluţia respectivă.

(2)  Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuării operaţiunii pe o perioadă de 48 de ore. In cazul în care cele 48 de ore se împlinesc într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare. Suma pentru care s-a dispus suspendarea operaţiunii rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii.

(3) Dacă Oficiul consideră că perioada prevăzută de alin. (2) nu este suficientă, poate solicita, motivat, înainte de expirarea acestui termen, Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 72 de ore. In cazul în care cele 72 de ore se împlinesc într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare. Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza o singură dată prelungirea solicitată sau, după caz, poate dispune încetarea suspendării operaţiunii. Decizia Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie se comunică de îndată Oficiului.

(4)  Oficiul trebuie să comunice persoanelor prevăzute la art. 8, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(5) Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (4), persoanele la care se referă art. 8 vor putea efectua operaţiunea.

(6) Persoanele prevăzute la art. 8 ori persoanele desemnate potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) vor raporta Oficiului, în cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.

(7)  Prevederile alin. (6) se aplică şi transferurilor externe în şi din conturi pentru sume a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro.

(8)  Persoanele prevăzute la art. 8 lit. e) şi f) nu au obligaţia de a raporta către Oficiu informaţiile pe care le primesc sau pe care le obţin de la unul dintre clienţii lor în cursul determinării situaţiei juridice a acestuia ori al apărării sau reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultanţă cu privire la declanşarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informaţii au fost primite sau obţinute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor.

(9)   Forma şi conţinutul raportului pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1), (6) şi (7) vor fi stabilite prin decizie a plenului Oficiului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Raportările prevăzute la alin. (6) şi (7) se transmit Oficiului o dată la 10 zile lucrătoare, în baza unei metodologii de lucru elaborate de Oficiu.

(10)  In cazul persoanelor prevăzute la art. 8 lit. e) şi f), raportările se fac către persoanele desemnate de către structurile de conducere ale profesiilor liberale, care au obligaţia de a le transmite Oficiului în cel mult 3 zile de la primire. Informaţiile se transmit Oficiului nealterate.

(11) Autoritatea Naţională a Vămilor comunică lunar Oficiului toate informaţiile pe care le deţine, potrivit legii, în legătură cu declaraţiile persoanelor fizice privind numerarul în valută şi/sau în monedă naţională, care este egal sau depăşeşte limita stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului privind controlul numerarului la intrarea sau la ieşirea din Comunitate, deţinute de acestea la intrarea sau ieşirea din Comunitate. Autoritatea Naţională a Vămilor va comunica Oficiului de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, toate informaţiile legate de suspiciunile de spălare de bani sau finanţare a terorismului ce sunt identificate în cursul activităţii specifice.

(12)  Sunt exceptate de la obligaţiile de raportare prevăzute la alin. (6) următoarele operaţiuni derulate în nume şi pe cont propriu: între instituţii de credit, între instituţii de credit şi Banca Naţională a României, între instituţii de credit şi trezoreria statului, între Banca Naţională a României şi trezoreria statului. Prin hotărâre a Guvernului se pot stabili, la propunerea plenului Oficiului, şi alte exceptări de la cerinţele de raportare prevăzute la alin. (6), pe durată determinată."

Art. 8 lit. k): „Intră sub incidenţa prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice: [...]

k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele."

Art. 14: „(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate.

(11) Persoanele prevăzute la art. 8 lit. a)-d), g)-j), precum şi structurile de conducere ale profesiilor liberale prevăzute la art. 8 lit. e) şi f) vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, cu precizarea naturii şi limitelor responsabilităţilor încredinţate, şi vor stabili politici şi proceduri adecvate în materie de cunoaştere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica operaţiunile suspecte de spălarea banilor sau finanţarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaţilor. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare au obligaţia de a desemna un ofiţer de conformitate subordonat conducerii executive, care coordonează implementarea politicilor şi procedurilor interne pentru aplicarea prezentei legi.

(2) Persoanele desemnate conform alin. (1) şi (11) răspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentei legi.

(3)   Dispoziţiile alin. (1), (11) şi (2) nu sunt aplicabile persoanelor fizice şi juridice prevăzute la art. 8 lit. k).

(4)  Instituţiile de credit şi instituţiile financiare trebuie să informeze toate sucursalele şi filialele lor situate în state terţe asupra politicilor şi procedurilor stabilite potrivit alin. (11)."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 71 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, şi a Deciziei nr. 464 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 8 iunie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (6), art. 8, art. 16 alin. (1) şi art. 22 alin. (2) şi art. 8 lit. k) şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 lit. k) şi art. 14 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marcel Prod" - S.R.L. în Dosarul nr. 124/838/2008 al Judecătoriei Lieşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru