DECIZIE Nr.
1250 din 6 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. III din titlul I al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 759 din 6 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ladislau Remus Schimerling în
Dosarul nr. 3.454/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că,
la dosar, autorul excepţiei a comunicat o cerere de soluţionare, în lipsă, a
excepţiei de neconstituţionalitate, iar părţile Eugen Marca, Floare Marca,
Laszlo Olah şi Floarea Olah au depus concluzii scrise prin care au solicitat
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.454/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia
a fost ridicată de Ladislau Remus Schimerling într-o cauză civilă privind
anularea unor contracte de vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege este neconstituţional,
întrucât nu se referă şi la actele juridice de înstrăinare având ca obiect
imobile cu destinaţia de locuinţe, încheiate înainte de data de 14 februarie
2001.'
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. In
acest sens, arată că şi pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, deci anterior datei de 14
februarie 2001, conform art. 45 alin. (5) din legea republicată, persoanele
interesate au avut, în mod concret şi substanţial, dreptul de acces la justiţie
în vederea anulării acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că prin
Decizia nr. 48/2007 Curtea nu a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 21 din
Constituţie, ci, dimpotrivă, a reţinut că prin acestea se asigură accesul la
justiţie persoanelor care se află în ipoteza descrisă de normajuridică atacată,
termenul fiind de 12 luni de la data intrării în vigoare a titlului I din Legea
nr. 247/2005 sau, după caz, de la data luării la cunoştinţă a încheierii
contractului. Totodată, apreciază că normele criticate constituie o aplicare a
dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005, modificat prin pct. 1 al articolului unic din titlul II al
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005.
Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Actele
juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinaţia de locuinţă,
încheiate după data de 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicţiei
prevăzute de art. 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind
protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de
locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu
modificările ulterioare, şi care nu au fost atacate în instanţă în condiţiile
art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la secţia
civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în
termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după
caz, de la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44
referitoare la dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate în
prezenta cauză, în raport cu dispoziţiile art. 21 şi art. 44 din Constituţie,
s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 534 din 13 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, şi nr. 48
din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
135 din 23 februarie 2007, statuând că acest text de lege este constituţional.
In considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut că
prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente s-au adus modificări Legii nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989. Legiuitorul a prevăzut, pentru anumite situaţii
speciale, cum este cea din textul de lege criticat, posibilitatea atacării
într-un anumit termen a contractelor încheiate cu încălcarea dispoziţiilor
imperative ale legii. Curtea a reţinut că persoanele care pot ataca actele
juridice de înstrăinare în condiţiile art. III din titlul I al Legii nr.
247/2005 se află într-o situaţie juridică diferită faţă de persoanele care au
încheiat contracte până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare
a Legii nr. 10/2001, şi cu respectarea condiţiilor legale impuse, ceea ce
determină un tratament juridic diferenţiat.
Totodată, Curtea a constatat că prevederile criticate
nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, ci constituie o
aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie,
potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
de lege.
Pe de altă parte, nu s-a constatat nici încălcarea
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivă, Curtea a reţinut că prin
acestea se asigură accesul la justiţie persoanelor care se află în ipoteza
descrisă de norma juridică atacată, termenul fiind de 12 luni de la data
intrării în vigoare a titlului I din Legea nr. 247/2005 sau, după caz, de la
data luării la cunoştinţă a încheierii contractului.
De altfel, şi pentru contractele de vânzare-cumpărare
încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele
interesate au avut acces la justiţie în vederea anulării lor, în condiţiile
prevăzute de art. 45 din Legea nr. 10/2001, respectiv dacă acestea nu au fost
încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării; dacă actele
juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de
privatizare, care au avut ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, nu au
fost încheiate cu bună-credinţă; dacă actele juridice de înstrăinare, inclusiv
cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile
preluate cu titlu valabil, au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor
imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. Indiferent de cauza de
nulitate, dreptul la acţiune s-a prescris în termen de un an de la data
intrării în vigoare a legii, termen prelungit, în mod succesiv, până la data de
14 august 2002.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie
ridicată de Ladislau Remus Schimerling în Dosarul nr. 3.454/30/2008 al Curţii
de Apel Timişoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu