Decizia Nr.1248 din 22.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Memos Import Export“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5304.01/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi care formează obiectul Dosarului nr. 135D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că apărătorul autorului excepţiei, domnul avocat Dorel Băicoană Pinkerton, din cadrul Baroului Bucureşti, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea fi prezent în faţa Curţii Constituţionale, arătând că la data dezbaterilor trebuie să fie prezent la Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, iar timpul scurt avut la dispoziţie de la data la care a fost angajat în acest dosar nu i-a permis să îşi asigure substituirea.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, în temeiul art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare, arătând că domnul avocat Dorel Băicoană Pinkerton a avut timp suficient pentru a-şi asigura prezenţa în faţa Curţii Constituţionale sau substituirea.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 558 din 3 mai 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5304.01/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIa comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Memos Import Export“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe comerciale prin care Societatea Comercială „Memos Import Export“ - S.R.L. a fost obligată la plata unei sume de bani pentru lipsa de folosinţă a spaţiului ocupat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat creează un regim juridic privilegiat pentru categoriile de persoane juridice expres enumerate, în detrimentul celorlalte categorii de persoane fizice sau juridice aflate în situaţii identice, şi că nu există argumente de natură economică sau politică ce ar putea justifica diferenţa de tratament între părţile unui proces civil în privinţa obligaţiilor de taxare.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu presupune şi egalitate între cetăţeni şi instituţiile publice şi că instituirea unor excepţii de la plata taxelor de timbru nu constituie o discriminare, fiind de competenţa legiuitorului reglementarea unor astfel de exceptări, având în vedere situaţiile juridice diferite, specifice fiecărei categorii de plătitori.De asemenea, se susţine că taxele judiciare de timbru, ca orice alte restricţii legale, urmăresc un scop legitim şi păstrează un grad rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, vizând asigurarea fondurilor necesare pentru administrarea şi buna desfăşurare a justiţiei, precum şi descurajarea justiţiabililor în formularea de cereri abuzive.Cu privire la pretinsa încălcare a liberului acces la justiţie, instanţa opinează că dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu exclud stabilirea unor condiţii referitoare la introducerea acţiunilor în justiţie, printre care şi cea cu privire la plata unor taxe de timbru, şi că funcţionarea autorităţilor publice vizate este finanţată de la bugetul de stat, motiv pentru care ele nu vor fi obligate să plătească în mod formal o taxă ce ar fi suportată din acelaşi buget şi ar urma să fie vărsată tot în acesta.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 373 din 2 octombrie 2003, nr. 951 din 23 septembrie 2008 şi nr. 1.511 din 18 noiembrie 2010, prin care aceasta a reţinut că principiul egalităţii nu semnifică o egalitate între cetăţeni şi autorităţile publice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, potrivit cărora:Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) referitor la principiul egalităţii şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru s-a mai pronunţat prin numeroase decizii. Astfel, prin Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, Curtea a stabilit că scutirea autorităţilor publice, care intră sub incidenţa textului de lege criticat, de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare are o justificare obiectivă şi raţională în faptul că autorităţile respective - beneficiare de alocaţii bugetare -, fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget.Referitor la critica de neconstituţionalitate bazată pe susţinerea că se încalcă dreptul de liber acces la justiţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât nici dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi nici cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu exclud stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în justiţie, între care şi aceea a plăţii unor taxe, aşa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabileşte gratuitatea serviciului public al justiţiei.De altfel, prin Decizia nr. 1.394 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 11 februarie 2009, Curtea a statuat că plata unor taxe sau impozite reprezintă o obligaţie constituţională, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală. Însă, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“, fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Memos Import Export“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5304.01/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop