DECIZIE Nr.
1247 din 7 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 847 din 17 decembrie 2010
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Ion Predescu - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Tudorel Toader - judecator
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Selena România"
- S.R.L. din comuna Glina, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 3.030/99/2009 al
Curtii de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare este legal îndeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2010, pronuntata în
Dosarul nr. 3.030/99/2009, Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si
asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala „Selena
România" - S.R.L. din comuna Glina, judetul Ilfov, cu prilejul
solutionarii unui litigiu de munca.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca regimul extrem de restrictiv
prevazut pentru încetarea raporturilor de munca, ca si procedura de luare a
masurilor disciplinare, însotite de rasturnarea sarcinii probei, lezeaza
libertatea economica a angajatorului si provoaca un dezechilibru în ceea ce
priveste pozitia si drepturile partilor din litigiu, în favoarea salariatului.
De asemenea, arata ca textele de lege criticate stabilesc obligatia
judecatorului de a analiza respectarea conditiilor prevazute de lege cu privire
la aplicarea sanctiunilor. Insa, acestea fiind prestabilite de textele de lege,
nici angajatorul, nici instanta nu pot aplica sanctiunea pe care o considera
necesara. Prin urmare, „este înlaturata obligatia instantei de judecata de a fi
impartiala fata de partile din litigiu si de a solutiona cauza doar în temeiul
prevederilor legale si al intimei convingeri formate ca urmare a dezbaterii
cauzei."
Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si
asigurari sociale considera ca textele de lege
criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul
exceptiei.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului,
pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie
2003, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii potrivit carora:
- Art. 264: „(1) Sanctiunile disciplinare pe care le
poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul savârseste o abatere
disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de munca
pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;
c) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului
corespunzator functiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu
poate depasi 60 de zile;
d) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10 %;
e) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si
a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3
luni cu 5-10%;
f) desfacerea disciplinara a contractului individual
de munca. (2) In cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege
speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.";
- Art. 265: „(1) Amenzile disciplinare sunt
interzise.
(2) Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate
aplica numai o singura sanctiune.";
- Art. 266: „Angajatorul stabileste sanctiunea
disciplinara aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare savârsite
de salariat, avându-se în vedere urmatoarele:
a) împrejurarile în care fapta a fost savârsita;
b) gradul de vinovatie a salariatului;
c) consecintele abaterii disciplinare;
d) comportarea generala în serviciu a salariatului;
e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite
anterior de catre acesta.";
- Art. 267: „(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute,
nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu
poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare
prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de
catre angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si
locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta
în conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul
angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare
prealabile.
(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile
salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile în favoarea
sa si sa ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si
motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la
cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru
este.";
- Art. 268: „(1) Angajatorul dispune aplicarea
sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa în forma scrisa, în termen de 30
de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savârsirea
abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data savârsirii
faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, în decizie se
cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere
disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal,
regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost
încalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlaturate apararile
formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele
pentru care, în conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata
cercetarea;
d) temeiul de drept în baza caruia sanctiunea
disciplinara se aplica;
e) termenul în care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi
contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului
în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la
data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu
semnatura de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare
recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de
salariat la instantele judecatoresti competente în termen de 30 de zile
calendaristice de la data comunicarii."
Autorul exceptiei considera ca textele de lege criticate
sunt contrare urmatoarelor dispozitii din Constitutie: art. 16 referitor la
egalitatea în drepturi, art. 21 privitor la accesul liber la justitie si
dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor
drepturi sau al unor libertati si art. 124 privitor la înfaptuirea justitiei.
De asemenea, considera ca sunt încalcate si prevederile art. 6 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca aspectele puse în discutie de autorul exceptiei au mai constituit
obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 58 din
16 ianuarie 2007, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117
din 16 februarie 2007, Curtea arata ca „raportul juridic de munca se naste pe
baza contractului individual de munca negociat între angajator si salariat,
liber consimtit de ambele parti. Dispozitiile legale supuse controlului de
constitutionalitate reglementeaza conditiile si procedura în care angajatorul
poate dispune unilateral sanctionarea eventualelor abateri disciplinare
savârsite de salariati. Aceste dispozitii au menirea si sunt necesare atât
pentru asigurarea stabilitatii raporturilor de munca, cu respectarea deopotriva
a drepturilor si a intereselor legitime ale partilor raportului juridic de
munca, cât si pentru protectia salariatilor fata de eventualele masuri abuzive
ori nejustificate ce ar putea fi dispuse de angajator.
Astfel, [...] niciuna dintre normele juridice criticate
nu este de natura sa îngradeasca dreptul oricarei parti la un proces echitabil,
în situatia în care se iveste un litigiu supus solutionarii instantei
judecatoresti. Din contra, aceste texte de lege servesc la rezolvarea cu
celeritate, într-un termen rezonabil, a unor asemenea litigii. Sarcina probei
impusa angajatorului este determinata de pozitia mai puternica a acestuia fata
de cea a salariatului, de situatia obiectiva rezultata din detinerea de
angajator a documentelor si a datelor necesare elucidarii cauzei.
De asemenea, [...] accesul liber la o activitate
economica si libera initiativa, consacrate de art. 45 din Constitutie, nu
confera drepturi si puteri discretionare angajatorului în raporturile sale cu
salariatii. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în conditiile legii."
Curtea constata ca aceste considerente raspund
criticilor formulate în prezenta cauza.
In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia textele
de lege ar împiedica instanta de judecata sa judece cauza în mod impartial,
Curtea retine ca stabilirea unor conditii de forma, precum si a unor
reglementari detaliate în ceea ce priveste sanctionarea salariatilor nu
împiedica partile sa administreze în fata instantei de judecata probele
necesare pentru a dovedi elementele de fapt care fac temeinica sau nu decizia
de sanctionare si nici nu constituie un obstacol pentru instanta în a cerceta
aceste probe si a se pronunta în functie de ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 264-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala „Selena România" - S.R.L. din comuna
Glina, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 3.030/99/2009 al Curtii de Apel Iasi -
Sectia litigii de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 7 octombrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea