Decizia Nr.1242 din 22.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Alexandru Hanculov şi Vilma Dumitriu în Dosarul nr. 6.493/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 5D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii au depus concluzii scrise, solicitând respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 85D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Iuliana Fridl în Dosarul nr. 343/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 85D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii au depus concluzii scrise, solicitând respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 85D/2011 la Dosarul nr. 5D/2011. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 85D/2011 la Dosarul nr. 5D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 16 noiembrie 2010 şi 9 noiembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 6.493/2/2010 şi nr. 343/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Alexandru Hanculov şi Vilma Dumitriu şi, respectiv, Iuliana Fridl în soluţionarea unor litigii având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei, motivând neconstituţionalitatea extrinsecă a textelor criticate, arată că acestea reglementează în domeniul proprietăţii, domeniu ce aparţine legii organice, motiv pentru care adoptarea lor prin ordonanţă de urgenţă încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (6), şi ale art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m).Referitor la neconstituţionalitatea intrinsecă a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, se susţine că suspendarea emiterii titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 impune unor persoane care au calitatea de creditori ai statului sarcina disproporţionată de a aştepta 2 ani pentru valorificarea dreptului lor, timp în care creanţele în cauză nu produc dobânzi, fapt ce constituie o încălcare a dreptului de proprietate care contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Astfel, instanţa arată că textele criticate nu aduc atingere existenţei dreptului de proprietate, ci dispun cu privire la exercitarea acestuia, permiţând valorificarea titlurilor de plată emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea“, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea, şi că această măsură a fost impusă de contextul economic actual.În consecinţă, se susţine că dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu încalcă prevederile art. 44 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 115 alin. (1) şi (6), coroborate cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. m) şi ale art. 1 alin. (4) din Constituţie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, dispoziţii ce au următorul cuprins: „(1) Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.(2) Pe perioada de suspendare prevăzută la alin. (1), valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea», corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea.(3) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.“În opinia autorilor excepţiei, textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor, ale art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m) - referitoare la categorii de legi, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi ale art. 115 alin. (1) şi (6) privind delegarea legislativă, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la protecţia proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Referitor la pretinsa încălcare prin prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 a dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (6), art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m), Curtea reţine că, potrivit normei constituţionale de la art. 115 alin. (1), interdicţia de a reglementa în domeniul legilor organice priveşte ordonanţele simple, şi nu ordonanţele de urgenţă. De altfel, prin Decizia nr. 619 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 17 august 2011, Curtea Constituţională a arătat că Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în domeniile legilor organice, prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Interdicţia Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonanţele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condiţiile alin. (1)-(3) ale aceluiaşi art. 115, nu şi la ordonanţele de urgenţă. În acelaşi sens, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, şi Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010. De asemenea, nu se poate susţine depăşirea prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 a domeniului de reglementare atribuit acestei categorii de acte normative, întrucât aceasta nu reglementează în domeniul legilor constituţionale şi nici nu are ca obiect măsuri de natură a afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturi sau libertăţi fundamentale, drepturi electorale sau măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Pentru aceste motive nu poate fi reţinută încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (1) şi (6), art. 73 alin. (1) şi (3) lit. m). II. Cu privire la critica ce vizează neconstituţionalitatea intrinsecă a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, Curtea reţine că potrivit acestora emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 se suspendă pentru o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă criticate, timp în care valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea“, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea. Astfel, potrivit dispoziţiilor legale criticate, persoanele care, până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea“, iar persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea“ vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare, potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005. Cu privire la conţinutul dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, Curtea, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, şi Decizia nr. 119 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 4 mai 2005, a constatat că acesta nu vizează absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie şi art. 136 alin. (5) prevăd că legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi că proprietatea privată este inviolabilă „în condiţiile legii organice“. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin numeroase decizii, cum sunt cele din 23 septembrie 1982, 21 februarie 1986 şi 18 martie 2008, pronunţate în Cauza Sporrong şi Lönnroth împotriva Suediei, paragraful 61, Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 37, şi Cauza Dacia S.R.L. împotriva Moldovei, paragraful 54, a precizat că art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinde 3 reguli distincte şi interdependente: prima, stabilită în prima teză din primul alineat, este de natură generală şi enunţă principiul respectării proprietăţii; a doua regulă, cuprinsă în teza a doua a aceluiaşi alineat, se referă la privaţiunea de proprietate şi o supune anumitor condiţii; regula a treia, consemnată în al doilea alineat, recunoaşte statelor prerogativa, între altele, de a reglementa folosinţa bunurilor în conformitate cu interesul general. Referitor la pretinsa încălcare, prin stabilirea unor proceduri speciale de executare a unor creanţe asupra statului, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, Curtea a arătat prin numeroase decizii, între care Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 842 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, că un act normativ care prin conţinutul său urmăreşte găsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor statului nu este de natură să contravină dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, chiar dacă afectează celeritatea procedurii. Curtea reţine, astfel, că textele criticate nu aduc atingere existenţei dreptului de proprietate, ci prevăd o modalitate temporară de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadă de 2 ani, a titlurilor de plată emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin conversia acestora în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea“ corespunzător sumei pentru care a fost formulată opţiunea. Or, acest lucru nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanţă asupra statului, fapt ce ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalităţi de valorificare determinate de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar. (A se vedea în acest sens Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Prin urmare, măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate. Pentru aceste motive nu poate fi reţinută nici încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Alexandru Hanculov şi Vilma Dumitriu şi, respectiv, Iuliana Fridl în dosarele nr. 6.493/2/2010 şi nr. 343/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop