DECIZIE   Nr. 124 din  5 decembrie 1995

cu privire la constitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 17/1995 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata, referitor la art. 6 lit. g) din ordonanta

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 293 din 19 decembrie 1995

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la 1 noiembrie 1995, de catre 25 de senatori, si anume: Gabor Menyhert Hajdu, Adrian Dumitru Popescu Necsesti, Nicolae Manolescu Apolzan, Stefan Radoff, Tanase Tavala, Denes Seres, Radu Ceontea, Lajos Magyari, Gheorghe Frunda, Nistor Badiceanu, Adrian Sarbu, Matei Boila, Emilian Buzica, Karoly Ferenc Szabo, Emil Negrutiu, Iosif Csapo, Attila Verestoy, Florin Buruiana, Mihai Buracu, Dumitru Calueanu, Ion Paun Otiman, Gabor Kozsokar, Tiberiu Vladislav, Maria Matilda Tetu si Ioan Paul Popescu, asupra neconstitutionalitatii Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 17/1995 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata, referitor la art. 6 lit. g) din ordonanta.
    In motivarea sesizarii se arata ca prin ordonanta a fost modificat textul art. 6 lit. d) din Legea nr. 32/1991, in sensul ca dispozitiile referitoare la scutirea de impozitul pe salariu a invalizilor de gradul I sau II si a persoanelor handicapate incadrabile in gradul I sau II de invaliditate au fost preluate in cadrul unei noi dispozitii ce face obiectul prevederilor de la lit. g) a acestui articol, introducandu-se unele restrictii cu caracter neconstitutional, si anume:
    - scutirea se aplica doar daca invalizii de gradul I sau II, ori persoanele handicapate incadrabile in gradul I sau II de invaliditate sunt impiedicate, din aceasta cauza, in exercitarea profesiei sau a functiei [art. 6 lit. g), teza I];
    - aceasta scutire nu se aplica pentru persoanele fizice care au calitatea de asociat la societatile comerciale si la alti agenti economici, daca indeplinesc in acelasi timp si functia de administrator sau orice alta functie remunerata in cadrul acestora [art. 6 lit. g), teza a II-a].
    Or, sustin autorii sesizarii, introducerea - in prima situatie - a circumstantierii legate de impiedicarea in exercitarea profesiei sau a functiei "...anihileaza posibilitatea acordata prin Legea nr. 32/1991 persoanelor apartinand categoriei invalizilor de gradul I si II si handicapatilor asimilati acestora de a se bucura de scutire de impozit pe salarii, respectiv le pretinde sa-si schimbe profesia sau functia".
    Cat priveste cea de-a doua restrictie, aceasta - ca si cea dintai - aduce atingere, in opinia autorilor sesizarii, prevederilor art. 46 din Constitutie, potrivit carora persoanele handicapate se bucura de protectie speciala, restrangerea fiind astfel contrara textului constitutional precitat. Mai mult decat atat, ultima restrictie violeaza si dispozitiile art. 16 din Constitutie, care consacra principiul egalitatii in fata legii, pentru ca: "Este inadmisibil sa se faca o diferentiere intre persoanele vizate de art. 6 lit. g), bazata pe functia detinuta de aceste persoane in cadrul societatilor comerciale si al altor agenti economici".
    Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al presedintelui Senatului se solicita respingerea sesizarii, considerandu-se ca argumentele invocate nu sunt concludente spre a se retine incalcarea textelor constitutionale, deoarece handicapul unei persoane, fiind din cauze si de natura diferite, precizarea facuta de ordonanta, in sensul impiedicarii in exercitarea profesiei sau a functiei, este cu atat mai necesara, in mod eronat fiind interpretata, in sesizare, ca un mijloc prin care s-ar impune schimbarea profesiei sau a functiei.
    Cu privire la limitarea cuprinsa in art. 6 lit. g) din teza a II-a, se considera a fi fireasca si necesara, deoarece nu este vorba despre o functie salariata in regimul contractului de munca, ci despre o activitate libera, pe care fiecare si-o organizeaza si o realizeaza pe masura posibilitatilor personale, care produce venituri aleatorii; numai salariile justifica scutirea de impozite, iar nu si castigurile din operatiuni comerciale.
    Guvernul apreciaza, in punctul sau de vedere, ca "noua prevedere a legii, asa cum este formulata in ordonanta, acorda o protectie sociala reala, prin scutirea de la plata impozitului a persoanelor care, datorita handicapului, nu isi pot indeplini sarcinile specifice profesiei sau functiei si, ca atare, sunt remunerate cu niveluri scazute de salarizare in comparatie cu persoanele fara handicap". De aceea considera ca ordonanta elimina astfel criteriile arbitrare de acordare a scutirii doar ca urmare a starii de persoana handicapata, fara a tine seama de marimea venitului realizat. Referitor la critica adusa textului art. 6 lit. g), teza a II-a, raportat la prevederile art. 16 din Constitutie, se arata ca prin aceste dispozitii "nu se face o discriminare intre persoanele fizice cu acelasi statut juridic, intrucat handicapatul asociat, in cadrul unor agenti economici, chiar daca are calitatea de salariat, se afla intr-o alta pozitie sociala si materiala fata de handicapatul simplu angajat". Din aceste considerente, Guvernul a solicitat respingerea sesizarii.
    La solicitarea judecatorului-raportor au comunicat informatii si date statistice Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, precum si Secretariatul de Stat pentru Handicapati.
    Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
    examinand sesizarea formulata, punctele de vedere ale presedintelui Senatului si Guvernului, celelalte lucrari ale dosarului, precum si concordanta dintre textul ce face obiectul sesizarii si dispozitiile constitutionale, retine urmatoarele:
    Curtea constata, cu majoritate de voturi, ca este competenta sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate, in temeiul art. 144 lit. a) coroborat cu art. 114 din Constitutie si al art. 17 din Legea nr. 47/1992, minoritatea considerand ca sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie.
    Cat priveste fondul, obiectia de neconstitutionalitate vizand teza I a art. 6 lit. g) din ordonanta, potrivit careia beneficiaza de scutirea de impozite invalizii de gradul I sau II si persoanele handicapate incadrabile in aceste grade de invaliditate, doar daca starea lor ii impiedica in exercitarea profesiei sau a functiei, este nefondata. In cazul in care aceste persoane presteaza, ca si oricare alt salariat, o activitate pentru care invaliditatea lor nu constituie un impediment, reducerea de impozit ar avea exclusiv semnificatia unui avantaj contrar prevederilor art. 16 din Constitutie, potrivit carora cetatenii sunt egali in fata legii, fara privilegii si fara discriminari.
    In obiectia de neconstitutionalitate se sustine ca acordarea reducerii de impozit numai persoanelor impiedicate in exercitiul functiei, din cauza invaliditatii, contravine dispozitiilor art. 46 din Constitutie, potrivit carora "Statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire, de tratament, de readaptare, de invatamant, de instruire si de reintegrare sociala a handicapatilor...". Din aceste dispozitii constitutionale rezulta insa ca scutirea de impozite nu este prin natura ei o masura de protectie sociala specifica. Ocrotirea sociala a handicapatilor urmareste, in esenta, integrarea lor socioprofesionala. In acest sens, prin legile nr. 53/1992 si nr. 57/1992 s-au instituit forme si modalitati speciale de ocrotire, in scopul integrarii socio-profesionale a persoanelor handicapate, indeosebi in domeniile medical, vamal (legat de importul unor produse specifice), al invatamantului, al transportului, locativ, al recalificarii in munca, al regimului de munca, al pensiilor si concediilor de odihna, al taxelor de abonament la diverse servicii etc.
    In orice caz, constituie o prerogativa exclusiva a legiuitorului de a institui formele si modalitatile de protectie sociala a persoanelor handicapate si a invalizilor in functie de politica sa in acest domeniu.
    In ce priveste teza a II-a a art. 6 lit. g) din ordonanta, potrivit careia reducerile instituite in prima teza a acestui articol nu se aplica celor care au calitatea de asociati si indeplinesc, totodata, functia de administrator sau o alta functie remunerata la unitatea unde sunt asociati, Curtea constata ca aceasta prevedere nu include persoanele care indeplinesc o asemenea functie remunerata pe baza contractului de munca.
    Potrivit Legii privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, Legii nr. 77/1994 privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societatilor comerciale care se privatizeaza, Legii nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, cat si principiilor generale ale economiei de piata, orice salariat poate sa dobandeasca actiuni la societatea unde este incadrat. Legea nr. 77/1994 chiar presupune ca unica ipoteza o asemenea situatie. Or, daca salariatii ar fi, din cauza invaliditatii de care sufera, decazuti de la reducerea de impozit, ca urmare a dobandirii calitatii de asociati, s-ar crea o discriminare intre acestia si ceilalti salariati, care, prin exercitarea drepturilor lor de a dobandi actiuni, nu sufera nici un neajuns de ordin fiscal, ca o consecinta a optiunilor lor. In fond, persoana salariata avand o asemenea incapacitate, dar care este si asociat, se gaseste in aceeasi situatie cu salariatul aflat in incapacitate, dar care insa nu are si calitatea de asociat. De aceea diferentierea intre aceste doua categorii este contrara prevederilor art. 16 din Constitutie privind egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si nu se incadreaza in nici una dintre ipotezele prevazute in art. 49 din Constitutie, referitoare la restrangerea unor drepturi.
    In consecinta, prin expresia orice alta functie remunerata nu se poate intelege si categoria de persoane cu invaliditate, la care face referire textul, ci numai situatiile in care aceste persoane ar fi remunerate pe alt temei decat contractul de munca, cum sunt colaboratorii externi, administratorii unei societati comerciale care, potrivit Legii nr. 31/1990, desfasoara activitatea pe baza unei imputerniciri acordate de adunarea generala a actionarilor. Cu referire la aceasta ultima categorie, intrucat situatia lor este aceea de mandatari ai actionarilor, ea este similara cu calitatea, in general, de mandatar al unei persoane. In fond, actionarii, ca orice mandant, atunci cand le-au acordat increderea de a fi administratori, au avut in vedere, in mod necesar, si invaliditatea lor, iar administratorii au acceptat mandatul fara a ignora starea lor de invaliditate.
    Avand in vedere considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 16, art. 46 si art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate, cat priveste fondul,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:
    1. Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 17/1995 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata, cu referire la dispozitiile art. 6 lit. g), teza I, din ordonanta, este constitutionala.
    2. Dispozitiile tezei a II-a a art. 6 lit. g) din ordonanta sunt constitutionale numai in masura in care expresia orice alta functie remunerata se refera la functiile indeplinite pe alt temei decat contractul de munca.
    Deliberarea a avut loc la data de 5 decembrie 1995 si la ea au participat: Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

        PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
        prof. univ. dr. IOAN MURARU

                        Magistrat-asistent,
                        Florentina Geangu