DECIZIE Nr.
1228 din 29 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 28 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Popa şi Ioan Drăgan în
Dosarul nr. 14.901/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 14.901/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 245 alin.1 lit. c1) din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost ridicată de Ion Popa şi Ioan Drăgan cu ocazia soluţionării unei cauze
civile având ca obiect anularea unor înscrisuri falsificate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 245 alin. 1 lit. c1)
din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un
proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât sesizarea instanţei
civile de către procuror, prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale, cu o
cerere de anulare a unor înscrisuri pe motiv că au fost falsificate, deşi acest
fapt nu a fost stabilit printr-o hotărâre de condamnare definitivă, creează un
privilegiu pentru persoana căreia îi sunt valorificate drepturile şi interesele
private de către o autoritate a statului, rupe echilibrul în care ar trebui să
se găsească părţile litigiului civil şi răstoarnă prezumţia de nevinovăţie.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor din Constituţie
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură
penală sunt constituţionale, deoarece nu încalcă prevederile din Constituţie şi
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de
procedură penală, introduse prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7
august 2006, având următorul cuprins: „Prin ordonanţa de încetare a
urmăririi penale se dispune totodată asupra: [...] c1) sesizării
instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a
unui înscris."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la
prezumţia de nevinovăţie, precum şi a prevederilor art. 6 paragrafele 1 şi 2
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit art. 245 alin.1 lit. c1) din Codul de
procedură penală, prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale procurorul
dispune totodată asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la
desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, prevedere aplicabilă, conform
art. 249 alin. 2 din acelaşi Cod, şi în procedura scoaterii de sub urmărire penală.
Recunoscând procurorului care a dat o astfel de soluţie
de netrimitere în judecată calitate procesuală activă pentru a solicita
instanţei civile desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, legiuitorul
nu creează o situaţie discriminatorie pentru una dintre părţi, întrucât
judecata se desfăşoară în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, cu
respectarea, în egală măsură, a drepturilor recunoscute de lege pentru toate
părţile implicate in litigiu, pe baza administrării unor probe legale, utile,
concludente şi pertinente soluţionării cauzei.
Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat
nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil recunoscut de art. 21 alin. (3)
din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, nu poate fi reţinută critica autorilor
excepţiei, în sensul că art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de
procedură penală aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie prevăzute de art. 23
alin. (11) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, în
cazurile în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, instanţa
civilă, sesizată de procurorul care a adoptat soluţia de netrimitere în
judecată, nu se pronunţă cu privire la vinovăţia unei persoane sau cu privire
la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, ci doar asupra
veridicităţii înscrisurilor a căror desfiinţare totală sau parţială este cerută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Ion Popa şi Ioan Drăgan în Dosarul nr.
14.901/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică