DECIZIE Nr.
1227 din 29 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 230 si ale art. 249 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 727 din 27 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 230 şi ale art. 249 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Tudor Georgescu în Dosarul nr.
5.602/299/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.602/299/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de Alexandru Tudor Georgescu cu ocazia soluţionării recursului
împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva
unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală prin care a fost aplicată o
sancţiune cu caracter administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, întrucât
permit procurorului să dispună sancţiuni cu caracter administrativ, încalcă
dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, egalitatea în
faţa legii, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea
justiţiei, instanţele judecătoreşti, conflictul temporal de legi, respectiv
raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern în materia drepturilor
omului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor
constituţionale invocate de autor.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 230 şi art. 249 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală
invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală,
având următorul cuprins:
- Art. 230: „Procurorul, sesizat potrivit art. 228
alin. 2, dispune prin ordonanţă scoaterea de sub urmărire penală şi
înştiinţează despre aceasta, când este cazul, persoana care a făcut sesizarea.
"
-Art. 249: „Scoaterea de sub urmărirea penală are
loc când se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10
lit. a)-e) şi există învinuit sau inculpat în cauză.
Dispoziţiile art. 242-246
şi 248 se aplică în mod corespunzător şi în procedura scoaterii de sub
urmărire.
In cazul prevăzut în art. 10 lit. b1)
procurorul se pronunţă prin ordonanţă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124
referitoare la înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele
judecătoreşti şi ale art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de
legi, precum şi ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul
intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la
dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs
efectiv din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. I-3 alin. 1
teza a doua, ale art. II-80 si ale art. 11-107 alin. 2 din Tratatul de
instituire a unei Constituţii pentru Europa, aceste din urmă dispoziţii privind
egalitatea în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală
reglementează posibilitatea procurorului de a dispune prin ordonanţă scoaterea
de sub urmărire penală, ceea ce nu echivalează însă cu o atingere adusă
dreptului la un proces echitabil, deoarece rezoluţiile şi ordonanţele
procurorului de netrimitere în judecată, inclusiv ordonanţa de scoatere de sub
urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, sunt
acte supuse cenzurii instanţei de judecată, la plângerea persoanei interesate,
potrivit procedurii instituite prin art. 2781 din Codul de procedură
penală.
Prin urmare, Curtea nu poate reţine criticile
referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3),
art. 124 şi ale art. 126, respectiv a prevederilor art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală,
ale art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art.
I-3 alin. 1 teza a doua, ale art. II-80 şi ale art. II-107 alin. 2 din Tratatul
de instituire a unei Constituţii pentru Europa nu sunt aplicabile în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 230 şi ale art. 249 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Alexandru Tudor Georgescu în Dosarul nr. 5.602/299/2008 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică