DECIZIE Nr.
1225 din 5 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 223/2008 privind unele masuri de reducere a unor cheltuieli
bugetare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 773 din 18 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Cristina Toma -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 223/2008
privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată
de Primăria Comunei Abrămuţ în Dosarul nr. 303/35/CA/2009 al Curţii de Apel
Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele
nr. 792-794D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008. Excepţia a fost
ridicată de Primăria Comunei Viişoara, Primăria Comunei Tarcea şi Primăria
Comunei Buduslău din judeţul Bihor în dosarele nr. 309/35/CA/2009,
314/35/CA/2009 şi 321/35/CA/2009 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială
şi de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 790D şi 792-794D/2010 au obiect
identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea
dosarelor nr. 792-794D/2010 la Dosarul nr. 790D/2010, care este primul înregistrat la Curte.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 1 februarie 2010, pronunţate în
dosarele nr. 303/35/CA/2009,
309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 şi
321/35/CA/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli
bugetare, excepţie ridicată de Primăria Comunei
Abrămuţ, Primăria Comunei Viişoara, Primăria Comunei Tarcea şi Primăria Comunei
Buduslău din judeţul Bihor în cauze civile având ca obiect acţiuni de anulare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008.
In motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se arată că efectul juridic şi
economic al dispoziţiilor de lege criticate reprezintă blocarea investiţiilor
începute, intrarea în blocaj financiar, naşterea unor litigii cu operatorii
economici care pun în executare proiectele de investiţii, nemulţumiri în rândul
populaţiei şi al opiniei publice locale, în timp ce autorităţile nu îşi pot
respecta termenele de execuţie a lucrărilor începute şi nu vor putea efectua
plăţile conform contractelor. Se consideră că dispoziţiile criticate aduc o
gravă încălcare a principiului autonomiei locale, inclusiv a celei financiare,
echivalând cu confiscarea banilor primăriilor, ce constituie o naţionalizare
mascată.
Se apreciază că la adoptarea ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nu s-a justificat existenţa unei situaţii extraordinare care să
îndrituiască Guvernul să emită acest act normativ.
Se mai arată că dispoziţiile criticate au un caracter
„eminamente politicianist", fiind îndreptate în special împotriva
administraţiilor publice locale în care trăiesc populaţii de minoritate
maghiară.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor
art. 15 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că textul criticat are efect
retroactiv, întrucât se aplică raporturilor juridice încheiate şi intrate în
vigoare anterior datei de 31 decembrie 2008, fără ca hotărârile de Guvern care
au generat aceste raporturi juridice să fie modificate sau abrogate.
Cu privire la neconcordanţa dispoziţiilor de lege
criticate prin raportare la prevederile art. 44 din Legea fundamentală, se
arată că, prin alocarea în baza unor hotărâri de Guvern a unor sume de bani,
administraţia publică locală a devenit proprietară deplină a acestora, fără
nicio obligaţie de returnare în anumite condiţii. Insă, ca efect al adoptării
art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008, acest drept de
proprietate a dispărut.
Se mai consideră că dispoziţiile criticate încalcă
prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât textul criticat restrânge dreptul
corelativ obligaţiei Guvernului de a sprijini administraţiile publice locale,
respectiv dreptul la alocaţii de la bugetul consolidat, în forma pe care o ia
în Parlament legea bugetului anual.
Se arată că proiectele începute şi aflate în derulare
pentru care administraţia publică locală a obţinut finanţarea de la bugetul
consolidat, care vizează proiecte de infrastructură, agricultură, protecţie
socială, învăţământ şi sănătate, nu vor mai beneficia de fonduri de finanţare.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, întrucât
dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art.
44 alin. (1)-(4) şi art. 115 alin. (1)-(6) din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008,
aprobată prin Legea nr. 258/2009, având următorul cuprins: „(1) Sumele defalcate
din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin hotărâri ale
Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de
capital rămase neutilizate la finele anului se
restituie la bugetul de stat.
(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor
prevăzute la alin. (1) se realizează până la data de 8 ianuarie 2009".
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 44 alin. (1)- (4)
referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (1)-(4) şi
(6) referitor la delegarea legislativă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în privinţa constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate,
aceasta s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, în
ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 15 alin. (2) din
Constituţie, prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
223/2008 se aplică începând de la data intrării în vigoare a actului normativ,
prin intermediul acestora statul îndeplinindu-şi obligaţia de protejare a
intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, astfel
cum aceasta este prevăzută în cuprinsul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit.
b) din Constituţie. De asemenea, s-a arătat că la adoptarea actului au fost
avute în vedere presiunile şi riscurile determinate de
evoluţiile economice interne şi externe, necesitatea
susţinerii creşterii economice şi reducerii inflaţiei, precum şi asigurarea cu
prioritate a sumelor destinate finanţării proiectelor de infrastructură şi a
cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri europene şi a contribuţiei
României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesară
adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Intrucât
dispoziţiile de lege criticate vizează interesul general public şi constituie
situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,
s-a apreciat că acestea au fost adoptate în deplină concordanţă cu prevederile
art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Astfel cum este definită autonomia publică locală prin
legea specială, respectiv Legea administraţiei publice locale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, nr. 215/2001 în cuprinsul art. 3,
aceasta constă în dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor
administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în
interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în
condiţiile legii. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de
exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale „nu presupune
totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din
unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună
reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi
dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale".
De asemenea, textul de lege criticat se află într-o
deplină concordanţă şi cu prevederile art. 137 alin. (1) din Constituţie,
referitor la formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor
financiare. In acelaşi timp, Curtea a constatat că textul de lege criticat face
referire la acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital, iar nu pentru
asigurarea finanţării de investiţii, care să antreneze raporturi juridice
contractuale cu obligaţii de plată asumate, fundamentate exclusiv pe această categorie de venituri la bugetul local.
De altfel, nu există o obligaţie legală ca, la nivel local, finanţarea unor
investiţii să fie asigurată din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat,
cum ar fi şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate de
Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 30
din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul poate aloca, în situaţii
excepţionale, sume din Fondul de rezervă, pentru unităţile care nu dispun de
resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiţii începute.
Referitor la pretinsa neconcordanţă a textului de lege
criticat cu dispoziţiile art. 115 alin. (6), raportat la prevederile art. 44
din Constituţie, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu vizează
măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. Sumele
defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008, prin hotărâri
ale Guvernului, bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi
de capital rămase neutilizate la finele anului, nu constituie drept de
proprietate în sensul prevăzut de art. 44 şi 135 din Constituţie. Aceste
resurse financiare se supun reglementării speciale privind sistemul financiar,
cărora textul de lege criticat li se conformează, astfel încât nu se poate
reţine neconcordanţă textului de lege criticat cu dispoziţiile constituţionale
invocate, acesta constituind doar o derogare de la prevederile art. 58 alin.
(1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.
Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinută
critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate prin
raportare la prevederile art. 53 din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia
expuse în decizia de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză,
astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 urmează a fi respinsă ca
neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind
unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicată de
Primăria Comunei Abrămuţ, Primăria Comunei Viişoara, Primăria Comunei Tarcea şi
Primăria Comunei Buduslău din judeţul Bihor în dosarele nr. 303/35/CA/2009,
309/35/CA/2009, 314/35/CA/2009 şi nr. 321/35/CA/2009 ale Curţii de Apel Oradea
- Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma