DECIZIE Nr.
1221 din 5 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii si ale art. 3041 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 783 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Ion în
Dosarul nr. 3.325/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru
conflicte de muncă şi asigurări sociale, care formează obiectul Dosarului nr.
640D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul
şi în dosarele nr. 641 D/2010 şi nr. 642D/2010, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicată de Stela Dorobanţu
în Dosarul nr. 5.048/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru
conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Ştefan Moldovan în Dosarul nr.
3.361/107/2008 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al
cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 641D/2010 şi nr. 642D/2010
la Dosarul nr. 640D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 18 ianuarie 2010, pronunţate în
dosarele nr.
3.325/107/2008, nr. 5.048/107/2008 şi nr.
3.361/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 3041
din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost
ridicată de Marian Ion, Stela Dorobanţu şi, respectiv, de Ştefan Moldovan în
soluţionarea unor recursuri formulate în acţiuni având ca obiect drepturi
băneşti.
In motivările excepţiei, având un conţinut similar, se
susţine că dispoziţiile art. 287 din Codul muncii defavorizează angajatul în
situaţia în care angajatorul nu depune în faţa instanţei înscrisurile necesare
soluţionării litigiului, deşi se află în posesia acestora, astfel că instanţa
poate pronunţa o soluţie greşită, încălcându-se caracterul echitabil al
procesului. De asemenea, este afectat şi dreptul la apărare al angajatului dacă
angajatorul nu depune probe până la prima zi de înfăţişare, deoarece astfel
„angajatul nu poate să propună probe în combaterea eventualelor probe pe care
le-ar fi solicitat angajatorul în termenul prevăzut de lege." Prevederile
art. 3041 din Codul
de procedură civilă sunt criticate sub aspectul încălcării principiului
egalităţii şi al dreptului la un proces echitabil. Astfel, partea care se află
în recurs împotriva unei decizii date de tribunal în apel, în temeiul art. 304
din acelaşi cod, nu poate cere examinarea cauzei decât sub anumite motive, pe
când partea care se judecă în recurs în procedura prevăzută de art. 3041 poate
invoca motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Curtea de Apel Alba Iulia- Secţia pentru conflicte
de muncă şi asigurări sociale apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate
fiind în acord cu principiul nediscriminării şi cu dreptul la un proces
echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare,
rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003,
dispoziţii potrivit cărora „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta
fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi
prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, conform cărora: „Recursul
declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu
apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa
putând să examineze cauza sub toate aspectele."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine prevederilor din Legea fundamentală cuprinse
la art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără
privilegii şi fără discriminări, şi la art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile criticate au mai constituit obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte fundamentale şi prin
prisma aceloraşi critici. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 692 din 20 mai
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 22
iunie 2010, Curtea a constatat, în acord cu bogata sa jurisprudenţa în materie,
că prevederile art. 287 din Codul muncii reprezintă norme care stabilesc o
procedură specială, derogatorie, privind administrarea probelor în cazul
judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au
fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut
în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor
de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de
aceste norme legale se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi
angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta. De asemenea,
reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită
prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv ori procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă
de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi,
în egală măsură ocrotite. Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege
criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, absenţa lui
prelungind starea de conflict dintre angajat şi angajator, ceea ce ar genera o
stare de incertitudine în ceea ce priveşte raporturile de muncă, afectând
astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut, referitor la
caracterul devolutiv al recursului, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, că „Justificarea acestei reglementări
derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ţine
de deosebirile esenţiale existente între cele două situaţii avute în vedere de
legiuitor. Astfel, în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a
apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalităţii şi
temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţă, examinată de o instanţă de
control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi
exercitat pentru motive concret şi limitativ determinate, care vizează
legalitatea deciziei pronunţate în apel. In situaţia în care părţilor nu le
este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa să poată
cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecăţii.
Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului
activ al judecătorului, conform căruia instanţa are îndatorirea să stăruie prin
toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea
adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a
legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, este menită să
asigure părţilor o judecată echitabilă şi să conducă instanţa la cercetarea şi
aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţiile
şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza
de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Marian Ion, de Stela Dorobanţu şi de Ştefan Moldovan în
dosarele nr. 3.325/107/2008, nr. 5.048/107/2008 şi, respectiv, nr. 3.361/107/2008
ale Curţii de Apel Alba Iulia- Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu