DECIZIE Nr.
1203 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 24 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.403 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ediltrans" - S.A. din Aiud în
Dosarul nr. 2.094/175/2007 al Judecătoriei Aiud.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 iulie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.094/175/2007, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Ediltrans" - S.A. din Aiud.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin condiţionarea suspendării
executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare de plata unei
cauţiuni cu o valoare ridicată, „imposibil de achitat", dispoziţiile art.
403 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 din
Constituţie, care consacră liberul acces la justiţie şi interdicţia oricărei
legi de a îngrădi exercitarea acestui drept.
Judecătoria Aiud apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile
art. 403 din Codul de procedură civilă, invocând în acest sens jurisprudenţa
constantă a Curţii Constituţionale în această materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a
altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea,
dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în
care legea dispune altfel.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii,
pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.
Asupra cererii de suspendare formulate potrivit
alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care
poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea,
preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor,
suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare
de către instanţă. Incheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea
care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau
de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este
deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 privind liberul
acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 403 din Codul de
procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 346 din 18
septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751
din 27 octombrie 2003, constatând netemeinicia
criticilor formulate.
Cu acel prilej, Curtea a statuat că dispoziţiile art.
403 din Codul de procedură civilă reglementează „posibilitatea instanţei de a
suspenda executarea silită până la soluţionarea contestaţiei la executare, dacă
se depune o cauţiune al cărei cuantum este fixat de instanţă. Instituirea
obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o
dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie
pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca
urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi,
pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea
unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
Intrucât plata cauţiunii nu
constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci
exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea
acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul
liber la justiţie.
Aşa fiind, Curtea constată că, în condiţiile în care,
potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul ordinar este abilitat
să reglementeze competenţa şi procedura de judecată, stabilind cadrul
organizatoric şi funcţional în care se realizează accesul liber la justiţie,
instituirea cauţiunii nu aduce nicio atingere principiului constituţional pretins a fi încălcat. Sub acest
aspect, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente de
ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor părţilor implicate în proces,
prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea şi de a
solicita suspendarea acesteia".
Intrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia
adoptată în precedent, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi
menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Ediltrans" - S.A. din Aiud în Dosarul nr.
2.094/175/2007 al Judecătoriei Aiud.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie
2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu