DECIZIE Nr.
1194 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222, art. 282, art. 286-288 din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73-75 si art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, ale art. 164 din Codul de
procedura civila si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 10 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, art. 282, art. 286-288 din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 73-75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, ale art. 164 din Codul de
procedură civilă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti în Dosarul
nr. 1.941/116/2008 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.941/116/2008, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 222, art. 282, art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art.
73-75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă, ale art. 164 din Codul de procedură civilă şi ale art. 28 alin. (2) din
Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
Bucureşti într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că soluţia actuală consacrată
de legiuitorul român este într-o vădită contradicţie cu litera şi spiritul
Constituţiei prin aceea că încalcă egalitatea în faţa legii a unităţii şi a
salariaţilor, care presupune egalitatea de arme juridice utilizate în
conflictele de muncă, încalcă dreptul de apărare al unităţii, al cărui exerciţiu nu poate fi restrâns. In situaţia de
faţă, legiuitorul încalcă Legea fundamentală când impune ca în cazul
conflictelor numite „de interese" partenerii de dialog social să fie
exclusiv sindicatele, iar în cazul conflictelor numite „de muncă" aceşti
parteneri să nu mai aibă niciun rol, fiind imposibil pentru unitate să îi
atragă în cadrul procesual al proceselor declanşate de salariaţi. Aşadar,
clasificarea pe care o face legiuitorul nu trebuie să dea naştere în practica
rezolvării conflictelor de muncă la inegalităţi ori inechităţi între unitate şi
salariaţi. Faţă de această evidenţă, autorul excepţiei critică dispoziţiile
legale pentru că impun o diferenţiere abruptă şi arbitrară de regim juridic
între conflictele de interese şi cele de drepturi. Rolul sindicatelor în
rezolvarea conflictelor de drepturi reliefează incoerenţa legislativă.
Inadaptarea la realitatea socială este dublată de incoerenţa legislativă a
consacrării unor soluţii diferite pentru „subipoteza conflictelor de
drepturi". De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de
procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor
şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie
de timp şi de cheltuieli, precum şi la o judecată unitară este de natură să aducă atingere dreptului la
apărare.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate încalcă, în
opinia autorului, principiul efectivităţii juridice, iar menţinerea lor în
legislaţia actuală reprezintă o incoerenţă legislativă în privinţa calităţii
procesuale a sindicatelor referitor la rezolvarea conflictelor de drepturi şi,
în acelaşi timp, vatămă, în esenţă, dreptul la apărare şi la un proces
echitabil.
Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 222, art. 282, art. 286-288 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ale art.
73-75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările
ulterioare, ale art. 164 din Codul de procedură civilă şi ale art. 28 alin. (2)
din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 73 din 5
februarie 2003, având următorul cuprins:
- Art. 222 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
„La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi
reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi.";
- Art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană
titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor
legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară,
utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă
desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane
juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al
Codului de procedură civilă.";
- Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
„(1) Cererile referitoare la soluţionarea
conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15
zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră
legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul
de judecată.";
- Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";
- Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Administrarea
probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă,
instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care
întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 73 din Legea nr. 168/1999:
„Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi
au fost încălcate, după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare,
suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare
sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de
30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura
dispusă;
b) constatarea nulităţii unui contract individual
sau colectiv de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care
contractul respectiv este în fiinţă;
c) constatarea încetării unui contract colectiv de
muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă;
d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi
restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi
cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
- Art. 74 din Legea nr. 168/1999:
„(1) Cererile referitoare la soluţionarea
conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată
nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia Ie-a
fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.";
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999:
„In cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale
dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare,
să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";
- Art. 77 din Legea nr. 168/1999:
„(1) In cazul în care judecata continuă,
administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al
judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei
admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă:
„Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini
ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad,
în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect
şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.
Intrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă
părţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită,
afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte
instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea
instanţă.";
- Art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003:
„In exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1)
organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de
lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a
avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea
fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune
sau renunţă la judecată."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 9 privind sindicatele,
patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5)
privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 alin. (1) şi (2) privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate de acelaşi autor şi cu o motivare identică. Astfel, spre exemplu, prin
Decizia nr. 705 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28
iunie 2010, Curtea a stabilit că excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale
art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi
ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 este inadmisibilă,
întrucât aspectele invocate în motivarea excepţiei reprezintă, în realitate,
probleme de interpretare şi aplicare a legii, ce sunt de competenţa instanţelor
de judecată, iar nu a instanţei de contencios constituţional.
De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele necorelări
de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot
forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate
drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor
reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii
Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe
calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea
juridică necesară.
Cu privire la dispoziţiile art. 286-288 din Codul
muncii şi ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, Curtea Constituţională, prin aceeaşi decizie, a
constatat că dispoziţiile menţionate sunt constituţionale, întrucât acestea
sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele
de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor
referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate
aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care
a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi
urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă.
Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil
atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau
alta.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de
procedură civilă, cu acelaşi prilej Curtea a stabilit că acestea nu contravin
prevederilor constituţionale invocate, ele reglementând norme de procedură a
căror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, şi având în vedere identitatea de
raţionament, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222, art. 282 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
Bucureşti în Dosarul nr. 1.941/116/2008 al Tribunalului Călăraşi - Secţia
civilă.
II. Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly