DECIZIE   Nr. 119 din 9 februarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) teza întai din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 149 din 8 martie 2010

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                        -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                               -judecător

Petre Lăzăroiu                                 -judecător

Puskas Valentin Zoltan                   -judecător

Augustin Zegrean                            -judecător

Carmen-Cătălina Gliga                   - procuror

Valentina Bărbăteanu                      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Livia Poenaru în Dosarul nr. 5.535/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia -Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că jurisprudenţa deja existentă în materie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 10 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.535/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Livia Poenaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de contencios administrativ.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin norma criticată, se restrânge dreptul persoanei interesate de a solicita constatarea nelegalităţii unui „act administrativ unilateral cu caracter colectiv". Limitarea posibilităţii verificării legalităţii actelor administrative numai la categoria celor unilaterale cu caracter individual este de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, părţile interesate neavând la dispoziţie niciun instrument prin care s-ar putea constata nelegalitatea unui „act administrativ unilateral cu caracter colectiv".

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale, invocând cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa referitoare la textul de lege criticat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Atât din motivarea scrisă a excepţiei, cât şi din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă că obiectul excepţiei îl reprezintă doar teza întâi a articolului menţionat, care are următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (1) teza întâi: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. (...)"

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală - „Accesul liber la justiţie" şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - „Dreptul la un proces echitabil".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor criticate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate şi în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 342 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, sau prin Decizia nr. 944 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009, instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, constatând că actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ. In acest caz, controlul se realizează pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a excepţiei de nelegalitate, care vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din legea criticată, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual. Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi păstrează valabilitatea atât soluţia pronunţată, cât şi motivarea care a stat la baza acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Livia Poenaru în Dosarul nr. 5.535/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu