DECIZIE Nr.
1188 din 30 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286-288
din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 753 din 11 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel
Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74,
75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi
ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 8.023/118/2009 al Tribunalului
Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele
nr. 749D/2010, nr. 796D/2010 şi nr. 797D/2010, avand ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea
ridicată în Dosarul nr. 547D/2010, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. Bucureşti în dosarele nr. 5.260/118/2009, nr.
5.275/118/2009 şi nr. 4.512/87/2008 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă
şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Curtea, avand în vedere
obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele
sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 749D/2010,
nr. 796D/2010 şi nr. 797D/2010 la Dosarul nr. 547D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr.
749D/2010, nr. 796D/2010 şi nr. 797D/2010 la Dosarul nr. 547D/2010, care este
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvantul reprezentantului
Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, invocand
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierile din 17 noiembrie 2009 si 18 decembrie 2009, pronunţate în dosarele nr.
8.023/118/2009,' nr. 5.260/118/2009 şi nr. 5.275/118/2009, Tribunalul
Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă si ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti în cauze avand ca obiect pretenţii băneşti.
Totodată, prin Decizia civila nr. 945R din 23 februarie
2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.512/87/2008, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VII-a
civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
Bucureşti într-o cauză avand
ca obiect pretenţii băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
încalcă accesul liberia justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la
apărare, precum şi condiţiile şi limitele restrangerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel,
arată că dispoziţiile art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi 'ale
art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 sunt de un formalism excesiv, de
natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de
lege atat pentru angajat, cat
şi pentru angajator şi să restrangă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus
într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul care are calitatea de
reclamant. Autorul excepţiei invocă faptul că intervalul de timp dintre data
primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un
angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei care îi revine. De
asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă la
aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu obligă la luarea
unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi cheltuieli,
precum şi la o judecată unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la
apărare. Astfel, dispoziţiile de lege atacate încalcă, în opinia autorului, şi
principiul efectivităţii juridice.
Autorul mai susţine că obligarea angajatorului de a
suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în contradicţie cu normele
constituţionale ce configurează alcătuirea sistemului judiciar bazat pe
egalitate de tratament, imparţialitate şi echitate procesuală, determinandu-l să realizeze o probaţiune diabolică,
mai mult decat împovărătoare,
cu consecinţa suportării efectelor administrării unor probe speciale în
interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu, expertizele,
care în cazul unor coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate
de angajator.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de munca şi asigurări sociale apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în dosarele
nr. 749D/2010, nr. 796D/2010 şi nr. 797D/2010, apreciază că prevederile legale
criticate nu contravin Constituţiei, iar în Dosarul nr. 547D/2010 nu a transmis
punctul său de vedere.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art.
164 din Codul de procedură civilă, avand următorul cuprins:
- Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii:
„(1) Cererile referitoare la soluţionarea
conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15
zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră
legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul
de judecată.";
- Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa pană la prima zi de înfăţişare.";
- Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Administrarea
probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă,
instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întarzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 74 din Legea nr. 168/1999:
„(1) Cererile referitoare la soluţionarea
conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10
zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia Ie-a
fost înmanată
cel puţin cu o zi înaintea judecării.";
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999:
„In cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, pană la prima zi de înfăţişare, să
depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";
- Art 77 din Legea nr. 168/1999:
„(1) In cazul în care judecata continuă,
administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al
judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei
admise partea care întarzie nejustificat
administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă:
„Părţile vor putea cere întrunirea mai multor
pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de
acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al
căror obiect şi cauză au între dansele o stransă legătură.
Intrunirea poate fi
făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întai învestită, afară numai dacă amandouă părţile cer trimiterea lui la
una din celelalte instanţe.
Cand una din pricini
este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se
va face la acea instanţă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 53 alin.
(1) referitoare la restrangerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 11 alin.
(2) privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art.
20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului,
raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, invocate de acelaşi autor şi cu o motivare
identică. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 167 din 25 februarie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 164 din 15 martie 2010, sau Decizia nr. 1.015 din
7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea a respins
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, constatand că dispoziţiile art. 286, 287 şi 288 din Codul muncii sunt
constituţionale, întrucat
acestea sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind
termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării
cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost
reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în
vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de
muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de
aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atat
angajatorilor, cat şi angajaţilor, fără a fi
favorizată o categorie sau alta. Pentru aceleaşi considerente s-a reţinut şi
conformitatea cu normele constituţionale invocate a prevederilor art. 74, 75 şi
77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de
procedură civilă, Curtea a constatat constituţionalitatea acestora, reţinand că ele reglementează norme de procedură
a căror interpretare şi aplicare revine instanţelor de judecată.
Intrucat nu au apărut elemente
noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atat soluţia, cat şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti în dosarele
nr. 8.023/118/2009, nr.
5.260/118/2009 şi nr. 5.275/118/2009 ale Tribunalului Constanţa - Secţia
civilă, respectiv ale art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale
art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială ,Petrom" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 4.512/87/2008 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIl-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 30 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly