DECIZIE   Nr. 1177 din 17 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor sectiunii a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 712 din 22 octombrie 2009

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Iuliana Nedelcu                           - procuror

Oana Cristina Puică                   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. a) şi a celorlalte prevederi cuprinse în secţiunea a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gavril Burlui în Dosarul nr. 15.692/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei şi pentru părţile Ionel Grădinaru şi Valeriu Gavrilovici, apărătorul ales Laurenţiu Trifan, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele susţinute în faţa Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 15.692/99/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. a) şi a celorlalte prevederi cuprinse în secţiunea a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicată de Gavril Burlui cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei decizii penale pronunţate de Tribunalul Iaşi, având ca obiect infracţiuni de corupţie.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, cu trimitere la prevederile Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 şi ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 147/2002. Astfel, consideră că, potrivit dispoziţiilor art. 2 referitoare la definirea corupţiei din convenţia menţionată, „faptele de corupţie nu pot fi decât acelea în care «comisionul ilicit» ori «avantajul necuvenit» sunt adresate exclusiv patrimoniului funcţionarului care comite sau este vizat de actul de corupţie, şi anume doar în modalităţile enumerate limitativ de Convenţie". Or, în cazul art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000, aria destinaţiei banilor, bunurilor sau a altor foloase necuvenite este mai largă, incluzând şi patrimoniul altuia, prin expresia „dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani [...]". Totodată, arată că, prin prevederile din cuprinsul secţiunii a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000, referitoare la infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, legiuitorul a extins aria noţiunii de corupţie, incluzând o serie de varietăţi ale infracţiunilor de gestiune frauduloasă, abuz ori neglijenţă în serviciu sau chiar furt (de informaţii), pentru a le putea incrimina, astfel, cu pedepse majorate. Existenţa unor incriminări paralele în Codul penal şi în Legea nr. 78/2000, pentru fapte care sunt, în esenţă, aceleaşi, nu face decât să lase loc atât la confuzii, cât, mai ales, la abuzuri din partea procurorilor, fiind la latitudinea acestora căror texte de lege să le facă aplicarea într-un caz sau în altul.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile secţiunii a 3-a („Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie") a cap. III („Infracţiuni") din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000.

Dispoziţiile art. 10 lit. a) din cadrul secţiunii a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, sunt criticate distinct de autorul excepţiei şi au următorul cuprins: „Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:

a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern cu trimitere la prevederile Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 şi ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 147/2002.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile Convenţiei civile asupra corupţiei, care vizează contribuţia dreptului civil la lupta împotriva corupţiei, mai ales prin facilitarea unei despăgubiri echitabile a persoanelor care au suferit o pagubă, nu sunt aplicabile în cauza de faţă.

Autorul excepţiei critică, în realitate, modul de aplicare a dispoziţiilor de lege atacate. Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui, însă, motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor secţiunii a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Gavril Burlui în Dosarul nr. 15.692/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică