DECIZIE Nr.
1166 din 6 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 1, 3 si 4 1 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 841 din 15 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 1, 3 şi 41 din Codul
penal, excepţie invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Judecătoria Beclean în Dosarul nr. 337/186/2007 al Judecătoriei Beclean.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că
ceea ce se invocă în cauză nu
reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de încadrare juridică, care nu
intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 6 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
337/186/2007, Judecătoria Beclean a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 1, 3 şi 41 din Codul penal, excepţie invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Judecătoria Beclean.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, în cauză, inculpatul, care a comis un accident de
circulaţie în timp ce era în stare de ebrietate, a fost trimis în judecată
pentru săvârşirea infracţiunii de conducere în stare de ebrietate prevăzută de
art. 79 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, iar pentru
infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută la art. 184 alin. 1 şi
3 din Codul penal, s-a dat soluţia de încetare a urmăririi penale. Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a dispus
schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală din culpă,
prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 şi 41 din Codul penal, text care „absoarbe în conţinutul său complex
infracţiunea de conducere în stare de ebrietate sancţionată de legea
circulaţiei cu închisoare de la unu la cinci ani, iar pedeapsa pentru
infracţiunea complexă de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184
alin. 1, 3 şi 41
teza întâi din Codul penal este de la unu la trei ani". Se susţine că se
încalcă în acest fel principiul egalităţii pentru toţi a justiţiei, întrucât se
ajunge la situaţia sancţionării mai uşoare a unei fapte mai grave - astfel,
dacă un conducător auto este depistat în trafic conducând în stare de ebrietate
va fi trimis în judecată şi condamnat la o pedeapsă ale cărei limite sunt mai
mari decât cele ale faptei unui conducător auto care, conducând în stare de
ebrietate, accidentează o persoană, cauzându-i leziuni corporale ce necesită
pentru vindecare până la 60 zile îngrijiri medicale.
Judecătoria Beclean nu
şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia invocată în cauză.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât normele
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 184 alin. 1, 3 şi 41 din Codul penal, având următorul cuprins:
„(1) Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 şi 21, care a pricinuit o vătămare
ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi
cea prevăzută la art. 181, săvârşite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de
la o lună la 3 luni sau cu amendă. [...]
(3) Când săvârşirea faptei prevăzute în alin. 1 este
urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru
exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume
activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. [...]
(41) Dacă
faptele prevăzute la alin. 3 şi 4 sunt săvârşite de către o persoană care se
află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în
cazul alin. 3, şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi
imparţialitatea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de
neconstituţionalitate. Susţinerile sale vizează, pe de o parte, probleme legate
de interpretarea şi aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii, determinate de
schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată
inculpatul, iar, pe de altă parte, aspecte privind încălcări ale principiilor dreptului
penal deduse de autorul excepţiei din compararea dispoziţiilor cuprinse în două
acte normative - Codul penal şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice.
Asemenea critici nu pot fi reţinute, deoarece, aşa cum
a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia
nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie
2005, sau prin Decizia nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2008, examinarea constituţionalităţii unui
text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din
Constituţie sau din instrumentele juridice internaţionale la care România este
parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele. De asemenea,
excedează competenţei Curţii Constituţionale aspectele referitoare la modul în
care instanţa a aplicat în cauză normele criticate.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 1, 3 şi 41 din Codul penal, excepţie invocată
de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean în Dosarul nr.
337/186/2007 al Judecătoriei Beclean.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Vida
Magistrat-asistent,
Marieta Safta