DECIZIE Nr.
116 din 15 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 182 din 16 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în
România", excepţie ridicată de Li Mingcheng în Dosarul nr. 9.627/302/2006
al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura,
interpret autorizat de limba chineză, desemnat în vederea asigurării traducerii
pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Magistratul-asistent
învederează Curţii că partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note
scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26
alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România,
întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată, dar reglementarea
criticată a fost preluată de articolul mai sus menţionat. Pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale, concretizată în deciziile nr. 717/2006 şi nr.
799/2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 9.627/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi
regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Li Mingcheng într-o
cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva
hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de
acordare a statutului de refugiat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie şi pe cele
ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Se arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt
lipsite de precizie şi claritate, motiv pentru care permit limitarea arbitrară a condiţiilor de acordare a
protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de
tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o
temere bine întemeiată de persecuţie pentru unul dintre cele 5 motive ale
definiţiei Convenţiei de la Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile
politice, apartenenţa la un anumit grup social.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului precizează
că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, iar soluţia legislativă conţinută în textul criticat
a fost preluată, de principiu, de art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
legea amintită, acest ultim text de lege fiind în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,
prevederile art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România (devenite, ca urmare a
renumerotării şi republicării, art. 5 pct. 2), republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.
La data sesizării Curţii Constituţionale, aceste
prevederi erau abrogate prin efectul dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428
din 18 mai 2006, intrată în vigoare la 16 august 2006.
Prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 au fost preluate, în esenţă, de art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2
din Legea nr. 122/2006, care instituie o formă de protecţie a străinilor şi
apatrizilor, denumită protecţie subsidiară.
Prin urmare, Curtea va lua în discuţie, ca obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, care au următorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - „Protecţia
subsidiară:
(1) Protecţia subsidiară se poate acorda
cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru
recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive
temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în
ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în
sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu
doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante;".
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, ambele referitoare la interzicerea
torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 prin
prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în
prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi
convenţionale. Astfel, prin Decizia nr. 717 din 24 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, şi prin Decizia nr. 799 din 9
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Curtea a
respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea,
în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să determine
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Li Mingcheng în Dosarul nr.
9.627/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu