DECIZIE Nr.
1159 din 28 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanaa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 745 din 8 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Dan
Dumitriu în Dosarul nr. 3.054/204/2009 al Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 3.054/204/2009, Judecătoria Câmpina - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Dan Dumitriu într-o cauză având ca
obiect soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare şi
sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este
neconstituţional, întrucât „privează partea de dreptul de a supune cauza
dezbaterii sau controlului judecătoresc al unei instanţe de apel, fiind trimisă
direct instanţei de recurs care o soluţionează definitiv şi irevocabil".
Judecătoria Câmpina - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
precizând că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că
instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea
căilor de atac, nu este contrară principiului accesului liber la justiţie, atât
timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul
conţinut:
- Art. 34 alin. (2): „(2)
Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu
recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ
a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs
pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea
hotărârii."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate
textul de lege ce formează obiect al acesteia contravine dispoziţiilor din
Constituţie cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice şi în art. 21 care garantează dreptul de acces
liber la justiţie şi la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au
mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară
şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi în cauza de faţă,
putând fi menţionată în acest sens Decizia nr. 955 din 30 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 27 decembrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a observat
că, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că accesul la justiţie nu
presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte
justiţia, iar legiuitorul are competenţa exclusiva de a reglementa cu privire
la regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci
şi cu privire la exercitarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, astfel
că poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură. Totodată, Curtea a reţinut că Legea fundamentală nu cuprinde
prevederi prin care să se stabilească căile de atac împotriva hotărârilor
judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în condiţiile
legii". De aceea, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce
priveşte exercitarea căilor de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea
juridică a cetăţenilor în utilizarea lor, nu este contrară principiului
accesului liber la justiţie. Cu privire la principiul egalităţii, Curtea a
statuat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii
care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, toţi cetăţenii aflaţi
în ipoteza descrisă de textul de lege criticat pot folosi calea de atac a
recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat plângerea
contravenţională, aşa încât nu poate fi reţinută nici critica privind
încălcarea art. 16 din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât
soluţia deciziei menţionate, cât şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi
menţin valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Dan
Dumitriu în Dosarul nr. 3.054/204/2009 al Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu