DECIZIE Nr.
1158 din 6 noiembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 pct. 1 si 4, precum si ale art.
12 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 827 din 9 decembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art.
12 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alo Curier Services" - S.R.L. în
Dosarul nr. 2.966/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că reglementarea
legală criticată stabileşte o competenţă teritorială alternativă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.966/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de econstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi
ale art. 12 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Alo Curier Services" - S.R.L. în cauza
ce are ca obiect judecarea acţiunii de pretenţii formulată împotriva autorului
excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că posibilitatea acordată reclamantului,
de reglementările legale, de a dispune cu privire la locul unde se va desfăşura
judecata încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3), art. 53, 57, 124 şi ale art.
135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul de
lege este în deplină concordanţă cu regulile constituţionale potrivit cărora
legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 10
pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedură civilă.
Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
-Art. 10: „In afară de
instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe: 1.
în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea
unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie
chiar în parte, a obligaţiunii [...] 4. în cererile privitoare la obligaţii
comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului
plăţii.";
-Art. 12: „Reclamantul are
alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor
şi a libertăţilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 135 alin. (2)
lit. a) referitor la libertatea comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 503/2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 10 iulie 2007, Curtea a mai exercitat controlul de
constituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, statuând că atât timp cât legiuitorul stabileşte o competenţă
alternativă, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, nu se poate susţine
că aceste dispoziţii ar contraveni prevederilor art. 21 din Legea fundamentală.
Totodată, dispoziţiile procesual civile care stabilesc ca fiind competentă şi
instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii, în
cererile privitoare la obligaţiile comerciale, nu îngrădesc în niciun fel
accesul liber la o activitate economică sau libera iniţiativă, fiind conforme
prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât
soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4 şi ale art. 12 din Codul de procedură civilă
faţă de prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată. Stabilirea prin prevederile legale
criticate a competenţei teritoriale alternative nu aduce atingere, sub nicio
formă, dreptului părţilor de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de
judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi nu afectează imparţialitatea
justiţiei. Reglementarea regulilor referitoare la competenţa teritorială
alternativă, precum şi la părţile care au alegere în a stabili competenţa, este
o opţiune a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 alin. 4 din Codul de procedură civilă faţă de dispoziţiile
art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că reglementările legale nu privesc
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi fundamentale. De
asemenea, dispoziţiile art. 57 din Constituţie, referitor la exercitarea cu
bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor, nu au legătură cu dispoziţia
legală referitoare la dreptul reclamantului de a opta între două instanţe
competente să soluţioneze litigiul dintre părţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alo Curier Services" -
S.R.L. în Dosarul nr. 2.966/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta