DECIZIE Nr.
1148 din 15 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 3 alin. 1 teza finala din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 701 din 19 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
luliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Ciprian-Andrei Azoiţei în Dosarul nr.
10.137/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi de Ion Mihai în
Dosarul nr. 1.564/312/2009 (număr în format vechi 326/2009) al Tribunalului
Ialomiţa - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 914D/2009 şi nr. 993D/2009 au
obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 993D/2009 la Dosarul nr. 914D/2009, care este primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere, în acest
sens, la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 10.137/99/2008, Curtea de Apel laşi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de Ciprian-Andrei Azoiţei cu ocazia soluţionării recursului împotriva
unei încheieri de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de revocare a
măsurii arestării preventive.
Prin Incheierea din 18 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.564/312/2009 (număr în format vechi 326/2009), Tribunalul
Ialomiţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 teza finală din
Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ion Mihai cu ocazia
soluţionării recursului împotriva unei încheieri de şedinţă prin care a fost
respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege
criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la
un proces echitabil, dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală,
precum şi dreptul oricărei persoane arestate sau deţinute de a introduce un
recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt
asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea
este ilegală, deoarece împiedică exercitarea oricărei căi de atac împotriva
încheierii prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, o cerere
de revocare, înlocuire sau încetare de drept a unei măsuri preventive.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.139/2008.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, deoarece nu contravin prevederilor din Legea fundamentală şi
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile
Curţii Constituţionale nr. 486/2007, nr. 1.139/2008 şi nr. 72/2009!
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1403 alin.
1, respectiv ale art. 1403 teza finală din Codul de procedură
penală. Din susţinerile autorului excepţiei Ciprian-Andrei Azoiţei, consemnate
în Incheierea de sesizare din 9 ianuarie 2009, respectiv din notele scrise ale
autorului excepţiei Ion Mihai şi din considerentele Incheierii de sesizare din
18 martie 2009, reiese, însă, că aceştia critică, în realitate, teza finală a
alin. 1 al art. 1403 din Codul de procedură penală. Prin urmare,
Curtea urmează a se pronunţa numai asupra constituţionalităţii acestor
dispoziţii legale, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7
august 2006, care au următorul cuprins: „ /.../ Incheierea prin care
judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau
încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de
atac."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 129 cu privire la
folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 5
paragraful 4 referitoare la dreptul oricărei persoane arestate sau deţinute de
a introduce un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze
într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea
sa dacă deţinerea este ilegală, din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la două
grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de
procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin
raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în
prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 779 din 7
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25
din 16 ianuarie 2007, şi prin Decizia nr. 1.139 din 16 octombrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie
2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege
criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 teza finală din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Ciprian-Andrei Azoiţei în Dosarul nr. 10.137/99/2008
al Curţii de Apel laşi - Secţia penală şi de Ion Mihai în Dosarul nr.
1.564/312/2009 (număr în format vechi 326/2009) al Tribunalului Ialomiţa -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică