DECIZIE Nr.
1142 din 15 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale
art. 104 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 661 din 5 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 104
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie ridicată de Ovidiu Ciprian Ciocani în Dosarul nr.
957/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 957/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi ale art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ovidiu
Ciprian Ciocani.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 încalcă prezumţia de nevinovăţie şi principiul statului de
drept, deoarece organul constatator este liber să constate contravenţiile, să
stabilească vinovăţia şi să aplice sancţiunile potrivit unei competenţe foarte
largi, fiind scutit apoi de orice sarcină a probării acuzaţiilor şi
sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului. Insuşi contravenientul
trebuie să îşi probeze în faţa instanţei nevinovăţia, deşi constituţional ar fi
ca organul constatator să facă acest lucru. Art.104 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 încalcă, în opinia autorului excepţiei, principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât atribuie în competenţa
şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a produs fapta dreptul de a dispune
cu privire la reducerea perioadei de suspendare, ceea ce are semnificaţia unei
ingerinţe a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti.
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 15,
21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410
din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22
aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale
art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
criticate fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţie^',
şi din cap. III - „Aplicarea sancţiunilor contravenţionale". Aceste
texte reglementează aspecte procedurale referitoare la cuprinsul
procesului-verbal de contravenţie şi la modalitatea de aplicare a sancţiunii de
către agentul constatator.
Art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 are următorul cuprins: „La cererea titularului permisului de
conducere, perioadele de suspendare se reduc de către şeful poliţiei rutiere a
judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta
ori de către şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei
Române, dar nu mai puţin de 30 de zile, în condiţiile prevăzute în
regulament."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare,
ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind
instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
I. Dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai
constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din prisma unor
critici asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi texte fundamentale invocate
şi în prezenta cauză. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 69 din 15
ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135
din 4 martie 2009, prin care Curtea a respins, pentru argumentele acolo expuse,
excepţia de neconstituţionalitate invocată. Intrucât nu au intervenit elemente
noi, cele statuate anterior de Curte se menţin şi în cauza de faţă.
II. In ceea ce priveşte critica art. 104 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se constată că în argumentarea acesteia
se porneşte de la o premisă greşită, în sensul că acest text de lege ar
institui dreptul „discreţionar" al şefului poliţiei rutiere de a dispune
cu privire la o „simplă propunere" a judecătorului. Or, aşa cum se poate
constata, procedura administrativă a reducerii perioadei de suspendare a
exercitării dreptului de a conduce autovehicule reglementată de art. 104 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu presupune acte de dispoziţie
în sensul arătat de autorul excepţiei.
De asemenea, această procedură nu poate fi interpretată
ca având semnificaţia unei ingerinţe a puterii executive în activitatea
autorităţii judecătoreşti. Dispunând reducerea perioadelor de suspendare a
exercitării dreptului de a conduce autovehicule la cererea titularului
permisului de conducere, reprezentantul poliţiei rutiere competent nu limitează
în niciun fel „rolul judecătorului", deoarece nu se pronunţă asupra
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie sau asupra vreunei
propuneri formulate de judecător în legătură cu sancţiunile aplicate prin acest
act, ci examinează respectiva cerere prin stricta raportare la prevederile
cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi în regulamentul
dat în aplicarea acesteia, pentru a constata dacă solicitantul beneficiază sau
nu de reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
Ca urmare, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces
echitabil şi înfăptuirea justiţiei nu sunt incidente în cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 104 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Ovidiu Ciprian Ciocani în Dosarul nr. 957/325/2009 al
Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta