DECIZIE Nr.
1137 din 15 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 701 din 19 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Tudorel Toader -judecător
luliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Mircea-Silvius Leonescu în Dosarul nr.
679.1/308/2008 (nr. în format vechi 5.034/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât
autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege
criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 679.1/308/2008 (nr. în format vechi 5.034/2008), Tribunalul
Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de
procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Mircea-Silvius Leonescu în
dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect apelurile declarate împotriva
unei sentinţe penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) din
Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la
doua grade de jurisdicţie in materie penala, deoarece in apel nu mai pot fi
formulate apărări care să determine trimiterea cauzei spre rejudecare la
instanţa de fond, situaţie în care justiţiabilul este privat de un grad de
jurisdicţie.
Tribunalul Mureş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală nu
încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din Protocolul nr. 7 la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de
autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală
invocate de autorul excepţiei şi, totodată, asigură dreptul la două grade de
jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 239/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală,
modificate prin art. I. pct. 174 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7
august 2006, având următorul cuprins: „Instanţa, judecând apelul, pronunţă
una dintre următoarele soluţii: [...]
2. admite apelul şi: [...]
b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune
rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, pentru
motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi
nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se
prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Rejudecarea
de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când
există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu
excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa
competentă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 129
privind folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitoare
la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului raportate la
prevederile art. 2 referitoare la dreptul la două grade de jurisdicţie în
materie penală şi ale art. 4 paragraful 2 privind condiţiile redeschiderii
procesului din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală
au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la
dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi
faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 239 din 20 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 19 aprilie
2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de
lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă.
Pentru aceleaşi motive, art. 379 pct. 2 lit. b) din
Codul de procedură penală nu încalcă nici dispoziţiile constituţionale ale art.
129 privind folosirea căilor de atac, ci asigură dreptul la două grade de
jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Prevederile art. 4 paragraful 2 privind condiţiile
redeschiderii procesului din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Mircea-Silvius Leonescu în Dosarul nr. 679.1/308/2008 (nr. în
format vechi 5.034/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică