DECIZIE Nr.
1137 din 4 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei, ale art. 86 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului si ale art. II pct. 2 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea si completarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2001 privind unele masuri pentru
privatizarea Societatii Comerciale Combinatul Siderurgic „Sidex" - S.A.
Galati si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 31 din 15 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, ale art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii
Comerciale Combinatul Siderurgic „Sidex" - S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului, excepţie ridicată de Gheorghe Panţuru şi Spirache Neaţăîn Dosarul nr.
425/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006. In acest sens, arată că acest text
de lege nu asigură condiţiile unui proces echitabil faţă de acele persoane care
sunt introduse în procedura insolvenţei ulterior deschiderii acesteia şi care
sunt citate direct prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, deşi nu au
calitatea de comerciant. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 86 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005, pune
concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a
acestor texte de lege, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 18 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 425/59/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ale art. 86 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
şi ale art. II pct.
2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele
măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic „Sidex"
- S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Panţuru şi Spirache Neaţă cu
prilejul soluţionării recursului formulat de Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului împotriva Incheierii din 15 ianuarie 2007, pronunţată
dejudecătorul-sindic în Dosarul nr. 6.297/2006 al Tribunalului Arad, având ca
obiect suspendarea procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei autorii acesteia
susţin, în esenţă, că art. 7 din Legea nr. 85/2006 este contrar dreptului de
acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, întrucât impun
unei persoane fizice, care nu are calitatea de comerciant, obligaţia de a se
abona la Buletinul procedurilor de insolvenţă şi de a urmări toate numerele
acestui buletin pentru a vedea dacă a fost acţionat în justiţie de o terţă
persoană. Această sarcină o consideră a fi excesivă, în contradicţie cu ideea
de inviolabilitate a proprietăţii, nejustificată de protejarea unui interes
legitim şi nepăstrând un just echilibru între interesele generale ale
societăţii şi interesele particulare ale individului. De asemenea, arată că,
din cauza prevederilor insuficient de clare ale textelor criticate, instanţele
de judecată nu mai comunică niciun înscris depus de părţi la dosar decât prin
intermediul acestui buletin, astfel că nu mai poate fi formulată o apărare
corespunzătoare, In ceea ce priveşte art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998, arată că acesta este contrar dreptului la un proces
echitabil, sub aspectul asigurării egalităţii de arme a părţilor, întrucât
prevede doar pentru AVAS beneficiul scutirii de taxe de timbru, timbru
judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe, iar nu şi pentru partea adversă. Art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2005 este contrar art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie,
deoarece, după cum se arată în nota de fundamentare a acestei ordonanţe,
scutirea AVAS de la plata taxelor judiciare ar fi trebuit să aibă un caracter
temporar, iar nu permanent, şi, mai mult, nu este justificată de existenţa unei
situaţii extraordinare. De asemenea, arată că legislaţia Uniunii Europene şi
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu împărtăşesc ideea creării unei situaţii privilegiate
instituţiilor de stat în raport cu cetăţenii Uniunii.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea
nr. 85/2006 este întemeiată, acest text de lege fiind contrar dreptului de
acces liber la justiţie. In legătură cu aceasta, arată şi că dreptul la un
proces echitabil presupune, în concordanţă cu dreptul la apărare,
încunoştinţarea oricărei persoane în mod cert despre existenţa unui litigiu în
care este implicat, într-o modalitate şi într-un termen rezonabile pentru a nu
fi prejudiciate drepturile. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
celorlalte două texte de lege referitoare la scutirea AVAS de plata taxelor
judiciare, arată că aceasta este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, în ceea ce
priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (1) din Legea nr.
85/2006, arată că citarea părţilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă
este justificată de necesitatea facilitării şi asigurării celerităţii în
desfăşurarea procedurii insolvenţei, iar specificul acestei proceduri justifică
tratamentul juridic diferenţiat sub aspectul citării părţilor. De asemenea,
consideră că este asigurat accesul liber la justiţie, de vreme ce fiecărui
creditor i se comunică, conform Codului de procedură civilă, sentinţa de
deschidere a procedurii şi notificarea în care sunt precizate toate termenele
procedurale, iar persoanele interesate pot accesa prin intermediul site-ului
Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o serie de informaţii utile
privind debitorii împotriva cărora s-a deschis procedura insolvenţei. Tarifele
percepute pentru achiziţionarea buletinului sunt justificate de necesitatea de
a acoperi costurile de editare/publicare a acestuia ori de întreţinerea şi
dezvoltarea sistemului informatic prin care acesta este făcut public. In ceea
ce priveşte art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2005, invocând considerentele reţinute de Curtea
Constituţională în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu
este întemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că art. 7 din Legea nr. 85/2006 este contrar dispoziţiilor art. 16, ale art. 4
alin. (2) şi ale art. 124 din Constituţie, instituind o discriminare pe
criteriul averii, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă. Astfel,
lipsa posibilităţilor materiale de a plăti taxele care asigură accesul la Buletinul
procedurilor de insolvenţă creează premisele acestei discriminări, restrângând
în acelaşi timp accesul liber la justiţie. Restrângerea acestor drepturi nu
este justificată nici de existenţa cauzelor prevăzute la art. 53 din
Constituţie. Cât priveşte celelalte texte de lege criticate de autorul
excepţiei, consideră că acestea sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, şi ale art.
86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor
active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aşa cum a
fost modificat prin art. II pct.
2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele
măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic
„Sidex" - S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 469
din 2 iunie 2005 şi aprobată prin Legea nr. 294/2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005. In sfârşit, autorii excepţiei critică
şi separat, pentru motive de neconstituţionalitate extrinsecă, dispoziţiile
art. II pct. 2 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art.7 din Legea nr. 85/2006: „(1)Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de
procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul
procedurilor de insolvenţă. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi
notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă
se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă,
cu modificările şi completările ulterioare. Buletinul procedurilor de
insolvenţă va fi realizat şi în formă electronică.
(2)In procedurile contencioase reglementate de
prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror
drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în
condiţii de contradictorialitate. In toate celelalte cazuri se aplică
dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura
necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese
prevăzute de prezenta lege.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor
realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură
anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru
creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin.
(1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată
îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
(4)In cazul în care debitorul este o societate
tranzacţionată pe o piaţă reglementată, judecătorul-sindic va comunica Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare hotărârea de deschidere a procedurii.
(5)Formatul şi conţinutul-cadru ale actelor care se
publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi ale dovezii privind
îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare şi comunicare se
stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei şi sunt utilizate în mod
obligatoriu de toţi participanţii la procedură.
(6) Notificările, cu excepţia cazului în care
sarcina notificării aparţine altor organe care aplică procedura, şi convocările prevăzute de prezenta lege cad în
sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.
(7)Creditorii care au înregistrat cereri de admitere
a creanţelor sunt prezumaţi că au în cunoştinţă termenele prevăzute la art. 62
ori la art. 107, 108 sau 109, după caz, şi nu vor mai fi citaţi.
(8)In vederea publicării citaţiilor, convocărilor şi
notificărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, după
deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege, se editează Buletinul
procedurilor de insolvenţă, publicaţie editată de Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului.
(9)Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a
hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte,
de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de
procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind
prezumate a fi îndeplinite la data publicării.";
- Art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998, aşa cum a fost modificat prin art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005: „Cererile
formulate de A. V.A. S. şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru
aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar,
cauţiuni şi orice alte taxe."
Autorii excepţiei consideră că
textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale:
art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi; art. 21 privind
dreptul de acces liber la justiţie; art. 24 referitor la dreptul la apărare;
art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate şi a proprietăţii private; art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; art. 124 referitor la
înfăptuirea justiţiei; art. 127 privind caracterul
public al şedinţelor de judecată; şi art. 115 alin.
(4) şi (6) privind condiţiile de emitere a ordonanţelor de urgenţă. De
asemenea, critică textele de lege şi prin prisma art. 20 din Constituţie
raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din primul
Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art.7 alin.(1) din Legea nr.85/2006 prevede că citarea părţilor şi
comunicarea actelor de procedură, a convocărilor şi a notificărilor se vor
realiza prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Această prevedere are în
vedere actele de procedură ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei şi,
potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, se aplică tuturor acelor persoane „ale
căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic,
în condiţii de contradictorialitate".
Anterior începerii procedurii, comunicarea actelor de
procedură se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. De asemenea,
potrivit art. 7 alin. (3) coroborat cu art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2006,
notificarea deschiderii procedurii insolvenţei se va face către creditori,
debitor şi oficiul registrului comerţului sau, după caz, registrul societăţilor
agricole ori alte registre conform prevederilor Codului de procedură civilă,
publicându-se totodată, conform prevederilor art. 61 alin. (3), într-un ziar de
largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Excepţie de la această notificare vor face doar
creditorii ce nu au putut fi identificaţi şi debitorii al căror sediu nu este
cunoscut, pentru care notificarea se va face doar prin Buletinul procedurilor
de insolvenţă.
Curtea observă, aşadar, că legea instituie măsuri
deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv
debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a situaţiei lor
juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel
încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să îşi poată exercita dreptul
la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei,
persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunica actele de procedură
prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca
aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele
de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul
comun, în vederea unor situaţii specifice. Astfel, prevederile art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 85/2006 îşi găsesc justificarea în specificul procedurii
insolvenţei, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate
de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii, şi
apare ca o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a
cauzelor.
Autorii excepţiei ridică însă problema dacă aceste
norme speciale de procedură sunt în măsură să asigure exercitarea dreptului la
apărare şi dreptul la un proces echitabil şi pentru acele persoane împotriva
cărora se vor formula acţiuni ulterior deschiderii procedurii insolvenţei şi
ale căror drepturi şi interese vor fi supuse spre soluţionare judecătorului-sindic.
Este, spre exemplu, situaţia persoanelor a căror răspundere poate fi angajată,
potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru cauzarea stării de insolvenţă a
debitorului şi care pot fi atât membri ai organelor de supraveghere sau de conducere
a societăţii, dar şi alte persoane, cât şi situaţia unor terţi dobânditori ai
unor bunuri sau valori ale debitorului, potrivit art. 80 din aceeaşi lege,
terţi care pot fi de rea-credinţă sau de bună-credinţă. Din redactarea art. 7
alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006, rezultă că aceste persoane vor fi
citate prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă, fără nicio
comunicare prealabilă a actelor de procedură potrivit Codului de procedură
civilă.
Curtea observă că aceste persoane pot avea sau nu
calitatea de comerciant, astfel că nu se poate justifica obligaţia tuturor
acestora de a urmări Buletinul procedurilor de insolvenţă doar pentru simplul
motiv că au încheiat un act juridic cu o persoană care poate fi supusă
procedurii insolvenţei, cerinţa textului de lege fiind excesivă în acest caz.
Incălcarea dreptului la apărare este cu atât mai
evidentă cu cât în cazul debitorilor şi creditorilor legea instituie trei
modalităţi de notificare a deschiderii procedurii, inclusiv potrivit Codului de
procedură civilă.
Aşa cum s-a arătat şi mai sus, instituirea unor
proceduri speciale, ţinând cont de specificul procedurii, nu poate fi privită
ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil.
Cu toate acestea, în măsura în care realizarea drepturilor constituţionale este
condiţionată de existenţa unor cerinţe excesive, nejustificate în mod obiectiv
sau raţional, respectivele norme de procedură sunt neconstituţionale, încălcând
în egală măsură dreptul la apărare şi prevederile art. 53 din Constituţie,
referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
In consecinţă, Curtea apreciază că art. 7 din Legea
nr. 85/2006 este neconstituţional în măsura în care este interpretat în sensul că persoanele
împotriva cărora se va deschide o acţiune potrivit dispoziţiilor acestei legi
ulterior deschiderii procedurii insolvenţei se vor cita direct prin Buletinul
procedurilor de insolvenţă, fără a beneficia de o primă comunicare a actelor de
procedură potrivit Codului de procedură civilă, asemănător soluţiei consacrate
pentru debitor şi creditori.
In ceea ce priveşte critica de constituţionalitate a
prevederilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea
observă că acest text de lege a mai fost supus controlului de
constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi dispoziţii
constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 853 din 28 noiembrie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din
17 ianuarie 2007, Curtea, invocând dispoziţiile art.
139 alin. (1) din Constituţie, a arătat că „este atributul exclusiv al
legiuitorului să prevadă inclusiv scutirea instituţiilor publice implicate în
procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe,
având în vedere interesul general pe care-l prezintă aceste instituţii publice.
In plus, această scutire îşi are justificarea în strânsa legătură cu bugetul de
stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare) a
acţiunilor în justiţie promovate de acestea în interes public".
Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut şi că „scutirea
instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor
de timbru şi a celorlalte taxe nu este de natură să contravină niciunuia din
principiile statuate în art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din
Constituţie [...], întrucât, în cadrul procesului, ambele părţi beneficiază de
toate drepturile şi garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate
democratică procesul echitabil,
judecat într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă, imparţială
şi stabilită prin lege".
In ceea ce priveşte constituţionalitatea art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2005, Curtea reţine că, în măsura în care pentru domeniul
principal de reglementare sunt întrunite condiţiile de stare extraordinară şi
de urgenţă a reglementării, faptul că actul normativ cuprinde şi o normă
adiacentă care nu se circumscrie notei de fundamentare sub aspectul
caracterului temporar al aplicării, dar are legătură cu domeniul reglementat,
nu poate afecta constituţionalitatea acestei norme sau a ordonanţei de urgenţă.
De altfel, analizând constituţionalitatea art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2005 în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale
invocate ca şi în prezenta cauză, prin decizia mai sus amintită Curtea a arătat
că modificarea art.86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 constă
în înlocuirea sintagmei „în legătură cu valorificarea activelor bancare"
cu sintagma „în orice fel de cauze" şi a apreciat că această modificare a
fost necesară şi urgentă pentru că în urma transformării Agenţiei pentru
Valorificarea Activelor Bancare în Agenţia pentru Valorificarea unor Active ale
Statului s-au lărgit şi diversificat atribuţiile sale, ca şi procesele în care
este implicată, impunându-se extinderea sferei scutirilor.
Intrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de
natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Gheorghe Panţuru şi Spirache Neaţă în Dosarul nr. 425/59/2007 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia comercială şi constată că dispoziţiile art. 7 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei sunt contrare art. 24 şi art. 53 din
Constituţie, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor
de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în
temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii
insolvenţei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar
nu şi potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului şi ale art. II pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind
unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic
„Sidex" - S.A. Galaţi şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de aceiaşi
autori în acelaşi dosar al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea