DECIZIE   Nr. 1132 din 23 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 753 din 11 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                            - presedinte

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                               -judecător

Petre Lăzăroiu                                 -judecător

Mircea Stefan Minea                       -judecător

Iulia Antoanella Motoc                     -judecător

Ion Predescu                                   -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Marieta Safta                                   - magistrat-asistent-sef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism si ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Emil Siegmeth si Marcela Hanţig în Dosarul nr. 4.873/55/2009 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.873/55/2009, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism si art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Emil Siegmeth si Marcela Hanţig.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 sunt neconstituţionale, deoarece, desi par să reglementeze o infracţiune distinctă diferită de cele prevăzute în Codul penal, fără să definească conţinutul si domeniul sancţionator, se limitează să facă trimitere la reglementarea comună, autorizând aplicarea prin analogie a pedepsei prevăzute de Codul penal. In plus, acelasi text, desi nu stabileste o pedeapsă si nici nu descrie latura obiectivă a unei infracţiuni, făcând trimitere doar la acte ce nu pot intra în structura grupului infracţional organizat, „este totusi considerat infracţiune conform prevederilor art. 12 alin. (1) lit.'a) din Legea nr. 508/2004". Se creează astfel, practic, o dublă incriminare pentru aceleasi fapte, care pot fi considerate ca incriminate fie de prevederile art. 167 sau 323 din Codul penal, fie de art. 8 din Legea nr. 39/2003, lăsând loc arbitrariului în activitatea de urmărire penală si de judecată.

Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală si din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale invocate, referindu-se si la considerentele care au fundamentat Decizia nr. 517/2009 a Curţii Constituţionale.

Presedinţii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu'au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum si Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, cu modificările si completările ulterioare.

Dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 au următorul cuprins: „Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism următoarele infracţiuni din Codul penal, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepţia celor date în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, după cum urmează:

a) infracţiunile prevăzute de art. 7 si 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, cu excepţia cazurilor în care infracţiunea gravă este cea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la art. 2 lit. b) pct. 15 si 20 din Legea nr. 39/2003. Dispoziţiile art. 9 si 10 din Legea nr. 39/2003 se aplică în mod corespunzător."

Art. 8 din Legea nr. 39/2003 are următorul cuprins: „Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârsirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseste, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal."

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 73 lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, cu raportare la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, privind legalitatea pedepsei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală si ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale. De altfel, asa cum a mai reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 175 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, analogia, ca instituţie juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, si nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, căci analogia implică absenţa normei si, în consecinţă, libertatea recunoscută unei autorităţi publice - în mod excepţional si nu în materie penală - de a stabili ea însăsi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat. Or, asa cum se poate observa, art. 8 din Legea nr. 39/2003, criticat în prezenta cauză, prevede expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.

In acelasi sens, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 5 iunie 2009, ale cărei considerente sunt valabile si în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveste art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004, criticat din aceeasi perspectivă.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism si ale art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate, excepţie ridicată de Emil Siegmeth si Marcela Hanţig în Dosarul nr. 4.873/55/2009 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronunţată în sedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.

PRESEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta