DECIZIE Nr.
1116 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9, art. 13 si art. 14 din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea
intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 776 din 19 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea
întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romtrade" - S.R.L. în Dosarul
nr. 2.899/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
avocat Ioana Catona, cu delegaţie la dosar, iar pentru partea Societatea
Comercială „Mega Electric Grup" - S.R.L., avocat Vasile Pantea, cu
delegaţie la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea
excepţiei, reiterând motivele invocate în faţa instanţei de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul Societăţii Comerciale
„Mega Electric Grup" - S.R.L, solicită respingerea excepţiei, întrucât
consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece criticile
formulate cu privire la art. 9, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 sunt neîntemeiate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.899/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Romtrade" - S.R.L. într-o cauză comercială.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele:
- art. 9 din ordonanţă contravine art. 1 alin. (3),
art. 20 alin. (2), art. 21, art. 44 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie,
precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, întrucât „decăderea debitorului din dreptul de
a contesta creanţa prin întâmpinare nu numai că îl privează pe acesta de
dreptul la un proces echitabil, ci constituie şi un abuz, în condiţiile în care
aceasta este unica modalitate prin care se poate proba pretenţia dedusă
judecăţii"; debitorul nu îşi poate exercita neîngrădit dreptul la apărare
pentru ca interesul său să fie realizat în cadrul unui proces echitabil; nu
asigură în mod egal ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, deoarece
încheierea pronunţată de instanţa de judecată potrivit acestui text de lege
este irevocabilă;
- art. 13 din ordonanţa
criticată încalcă art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, art.
6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, precum şi art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul
internaţional privind drepturile civile şi politice. Incălcarea constă în aceea
că îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil şi la o judecată
imparţială, precum şi dreptul acestora de a „obţine un control judiciar real,
obiectiv şi efectiv, ca urmare a faptului că cererea în anulare se soluţionează
întotdeauna de către aceeaşi instanţă care a soluţionat cererea de emitere a
ordonanţei de plată";
- art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 îngrădeşte accesul liber la justiţie, prin aceea că hotărârea de
respingere a cererii în anulare nu poate fi atacată cu recurs, motiv pentru
care este în contradicţie şi cu alin. (5) al art. 13 din ordonanţă. De
asemenea, alin. (2) al art. 14 este contrar art. 21 alin.(3), art. 24 alin.
(1), art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, precum şi prevederilor din
documentele internaţionale invocate, „întrucât oferă posibilitatea, fără a se
purta un proces pe fondul cauzei, să poată fi emis un titlu executoriu
împotriva unui pretins debitor care în mod diligent a acţionat în vederea
apărării sale legitime."
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că: prevederile art. 9 din ordonanţa de urgenţă „încalcă
dreptul la un proces echitabil, îngrădind dreptul la apărare";
dispoziţiile art. 13 sunt constituţionale, deoarece „instanţa care soluţionează
acţiunea în anulare are o altă compunere decât cea care a soluţionat cererea
privind ordonanţa de plată; art. 14 încalcă art. 21 şi 24 din Constituţie, prin
aceea că „debitorul nu are posibilitatea ca în cazul contestaţiei la executare
să invoce apărări de fond."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 9, art. 13 şi art. 14 din ordonanţa criticată sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
părţilor prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 9, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 118 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 2 iunie
2008. Textele de lege menţionate prevăd:
- Art. 9: „(1) Sub
sancţiunea decăderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare.
(2)In cazul în care debitorul contestă creanţa,
instanţa verifică dacă această contestaţie este întemeiată.
(3)In cazul în care contestaţia este întemeiată,
instanţa va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. In
această situaţie, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată
potrivit dreptului comun. ";
- Art. 13: „(1) Impotriva
ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10
zile de la data comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(3) Cererea în anulare nu suspendă executarea.
Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al
cărei cuantum va fi fixat de instanţă.
(4) Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa de plată, pronunţând o hotărâre
irevocabilă. Prevederile art.9 alin.(3) se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
- Art. 14: „(1) Ordonanţa de
plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii
în anulare, constituie titlu executoriu.
(2) Impotriva executării silite a ordonanţei de
plată debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun.
In cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de
executare."
Autorul excepţiei susţine că textele de lege menţionate
contravin prevederilor constituţionale ale: art. 1 alin. (3), care garantează
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, art. 20 alin. (2), referitoare la
prioritatea reglementărilor internaţionale cuprinse în tratate privind drepturi
şi libertăţi fundamentale ale omului, ratificate de România, ale art. 21
privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale
art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53, care dispun în
legătură cu restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale
art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 129, referitoare la
folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 pct. 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil, precum şi a art. 14 paragraful 1 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitor la
egalitatea în faţa instanţelor de judecată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru
următoarele considerente:
In esenţă, în opinia autorului excepţiei, textele de
lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece contravin dreptului părţilor la
un proces echitabil şi o judecată imparţială, îngrădesc dreptul la apărare şi
permit emiterea titlului executoriu împotriva unui pretins debitor, „fără a se
purta un proces pe fondul cauzei".
Curtea, analizând aceste susţineri, constată că
dispoziţiile de lege ce fac obiectul prezentei excepţii nu încalcă principiile
constituţionale şi din documentele internaţionale invocate. Dimpotrivă, art. 9,
13 şi 14 cuprinse în cap. IV din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, intitulat „Dispoziţii
procedurale", sunt chiar în sensul
prevederilor din Constituţie considerate ca fiind
încălcate, precum şi în sensul susţinerilor autorului excepţiei. Astfel: art. 6
din ordonanţa de urgenţă dispune cu privire la cuprinsul cererii privind
creanţa de plată a preţului, precum şi cu privire la înscrisurile doveditoare
ale creanţei; art. 7 dispune în legătură cu citarea părţilor, chiar prin
publicitate, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în
efectuarea plăţii ori pentru a se ajunge la o înţelegere între părţi asupra
modalităţilor de plată. Totodată, alin. (4) al acestui articol prevede
obligaţia debitorului de a depune întâmpinare, până cel mai târziu în ziua
fixată pentru înfăţişare, „sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai
propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică", precum
şi că, „în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa poate considera aceasta
ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului"Aşa fiind, Curtea
constată că sancţiunea decăderii prevăzută de text nu numai că nu înlătură
dreptul debitorului la apărare, ci este o sancţiune firească în cadrul unei
proceduri de urgenţă cum este cea reglementată de ordonanţa de urgenţă
criticată. Mai mult, aşa cum s-a arătat, debitorul este citat pentru a depune
întâmpinare, pentru a da explicaţii şi lămuriri, adică a formula apărări. In
continuare, art. 9, 13 şi 14 din ordonanţa de urgenţă stabilesc, sub sancţiunea
decăderii, regulile procedurale privind contestarea de către debitor a cererii
de creanţă, fără ca prin aceasta
să contravina prevederilor constituţionale sau convenţionale menţionate.
De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri în scopul combaterii
întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei
proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect
asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa
instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege,
precum ordonanţa criticată.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9, art. 13 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Romtrade" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.899/3/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu