DECIZIE Nr.
1111 din 27 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) si (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 869 din 19 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina
Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Li Xin
Xi în Dosarul nr. 33.981/2/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei,
lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autoarei excepţiei, care depune note scrise prin care solicită
admiterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 33.981/2/2005, Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Li Xin Xi într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect
acordarea regimului tolerării şederii pe teritoriul României pentru o perioadă
de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la încetarea motivelor care o
împiedică să se întoarcă în China.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt lipsite de precizie şi
claritate, întrucât nu menţionează explicit că protejarea vieţii de familie
poate constitui motiv de acordare a regimului tolerării şi, în acelaşi timp,
permit Autorităţii pentru străini să aprecieze în mod arbitrar cui şi pe ce
criterii să acorde regimul tolerării.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios
administrativ şi fiscal opinează că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că aspectele
invocate în motivarea excepţiei ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi pot
fi soluţionate numai de instanţa de judecată, iar nu de Curtea Constituţională.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 sunt constituţionale, referindu-se, în acest sens, la cele
statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 225 din 7 martie 2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autoarea excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. După actualizarea denumirilor ca urmare
a aplicării art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind
înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii
pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea
şi completarea unor acte normative, textele de lege criticate au următorul
conţinut:
- Art. 98 alin. (1) şi (2) Acordarea tolerării: „(1) Tolerarea rămânerii pe
teritoriul României, denumită în continuare tolerare,
reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul
ţării acordată de Oficiului Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul
de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul
României.
(2) Prin motive
obiective, în sensul prezentei ordonanţe de
urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului,
imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate
părăsi teritoriul României."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din
Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, care garantează dreptul la viaţă familială şi privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, respingând excepţia
ca neîntemeiată.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 225 din 7 martie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 4 aprilie 2006, Curtea a
statuat că dispoziţiile de lege criticate nu impietează exercitarea dreptului
persoanei la respectarea vieţii private şi de familie, ele reglementând condiţiile
de acordare a tolerării rămânerii străinilor pe teritoriul României. Cu acelaşi
prilej, Curtea Constituţională a reţinut că, „atât din prevederile art. 8 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
cât şi din jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului
rezultă faptul că, în cadrul politicii de control al migraţiei, statele
semnatare ale convenţiei dispun de o marjă largă de apreciere a măsurilor
reglementate în legislaţia naţională, menite, pe de o parte, să apere dreptul
la viaţă privată şi de familie al persoanei, dar care, pe de altă parte, să
protejeze totodată interesul general privind ordinea publică, securitatea
naţională, sănătatea şi morala sau drepturile şi libertăţile altora (Cauza Radovanovic
împotriva Austriei, 2004 sau Sisoieva şi alţii împotriva Letoniei, 2005)".
Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a observat că este firesc ca
legiuitorul să fi indicat doar elementele generice pentru identificarea acelor
motive obiective ce pot justifica tolerarea rămânerii pe teritoriul României şi
să nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate
şi epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea
criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, instanţa de
contencios constituţional a reţinut că însăşi Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a precizat, în jurisprudenţa sa, că previzibilitatea consecinţelor ce
decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută,
întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate
excesivă a reglementării (cauza Reckvenyi contra
Ungariei, 1999).
Intrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât
considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Li Xin Xi
în Dosarul nr. 33.981/2/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu