DECIZIE Nr.
1104 din 22 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.
59/1934 asupra CECULUI
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 847 din 10 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr.
59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicată de Alexandru Mădălin Niculae în
Dosarul nr. 1672/324/2006 al Judecătoriei Tecuci.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată. Arată că, în cauză, nu se invocă o problemă de
constituţionalitate, ci de interpretare a legii, determinată de intrarea în
vigoare, ulterior adoptării textului de lege criticat, a Codului penal, care nu
mai prevede sistemul cumulativ al pedepselor, ci sistemul alternativ. De
asemenea, face referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 iulie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 1.672/324/2006, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 3 din
Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicată de Alexandru Mădălin Niculae.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă
prevederile art. 23 alin.'(12), art. 73 alin. (3) lit. h) şi ale art. 154 din
Constituţie. In acest sens, arată că sancţiunea aplicată pentru fapta cuprinsă
în art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 nu este în concordanţă cu
normele de drept penal care prevăd expres pedepsele ce se pot aplica
persoanelor care au săvârşit fapte penale, prin aceea că instituie un regim
sancţionator mai drastic. Totodată, apreciază că, potrivit textului de lege
criticat, aceeaşi faptă este sancţionată cu două pedepse principale - amenda şi
închisoarea, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale. In opinia
autorului excepţiei, principiul legalităţii incriminării impune ca pentru o
faptă prevăzută de legea penală să nu poată fi aplicată decât o pedeapsă, în
modalitatea şi limitele prevăzute de legea specială, respectiv Codul penal.
Judecătoria Tecuci consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „nu este încălcat
principiul constituţional al legalităţii incriminării
sau accesul liber la o activitate economică, dat
fiind faptul că incriminarea acestei fapte într-o lege specială reprezintă o
problemă de politică penală, având drept scop protejarea relaţiile sociale cu
caracter patrimonial ce presupun o anumită încredere pe care cei ce intră în
aceste relaţii trebuie să şi-o acorde".
Avocatul Poporului apreciază
că „aplicarea unei pedepse care să cuprindă în mod cumulativ atât pedeapsa
amenzii, cât şi pe cea a închisorii nu reprezintă sancţionarea unei fapte de
două ori, ci doar o modalitate de sancţionare a unei persoane care a săvârşit o
infracţiune care ţine strict de aspecte de politică penală, în sistemele
legislative ale unor ţări existând posibilitatea de sancţionare a faptelor
penale cu pedeapsa închisorii cumulativ cu cea a amenzii". In ceea ce
priveşte problema neadaptării prevederilor art. 84 din Legea nr. 59/1934 la
dispoziţiile Codului penal român actual, se arată că aceasta „nu reprezintă o
problemă de constituţionalitate, ci o problemă de neconcordanţă între două acte
normative aflate în vigoare". Se face referire şi la Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie referitoare la recursul, în interesul legii, cu privire la
aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în raport
cu reglementarea prevăzută prin art. 215 alin. (4) din Codul penal pentru
faptele de înşelăciune în legătură cu emiterea unui cec. Prin această decizie
s-a reţinut că prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934,
neabrogate prin Legea nr. 140/1996, ca urmare a introducerii alin. 4 în art.
215 din Codul penal, şi nici prin dispoziţii anterioare, nu pot fi considerate
scoase din vigoare, ele producându-şi efectele. In concluzie, consideră că
dispoziţiile art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra
CECULUI, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având următorul
cuprins: „Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul
când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz
se aplică această pedeapsă: „[...] 3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau
căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3
şi 5 al art. 1 şi art. 11."
In motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 23 alin. (12) privind libertatea individuală, ale art.
45 privind libertatea economică, ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la
categoriile de legi şi ale art. 154 privind conflictul temporal de legi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în realitate, criticile formulate în prezenta cauză de autorul
excepţiei vizează interpretarea şi aplicarea textului de lege ce face obiectul
excepţiei din perspectiva succesiunii legilor în timp. Astfel, art. 84 alin. 1
pct. 3 din Legea nr. 59/1934 prevede aplicarea pentru aceeaşi infracţiune, în
mod cumulativ, a pedepsei amenzii şi închisorii, în timp ce Codul penal nu mai
reglementează posibilitatea acestui cumul, legiuitorul optând pentru sistemul
alternativ al pedepselor.
Prin prisma acestei contradicţii, se apreciază că acest
text de lege, adoptat anterior intrării în vigoare a Codului penal, contravine
principiului legalităţii incriminării şi stabileşte un regim sancţionator mai
drastic.
Or, asemenea critici nu intră
în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată. In plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalităţii unui
text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile
constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi
legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie
la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, sub aspectul unor critici similare,
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 645 din 28 iunie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007.
Intrucât nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte cu acel
prilej, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Faţa de cele arătate, in temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 3 din
Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicată de Alexandru Mădălin
Niculae în Dosarul nr. 1.672/324/2006 al Judecătoriei Tecuci.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu