DECIZIE Nr.
1100 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza întai din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari
sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 657 din 2 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
excepţie ridicată de Şcoala Generală Cristeşti, judeţul Mureş, în Dosarul nr.
181/102/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 181/102/2009, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41
alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Şcoala Generală
Cristeşti, judeţul Mureş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui
litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal criticat este discriminatoriu, întrucât prevede
o vârstă diferită de pensionare a femeilor în raport cu bărbaţii.
Tribunalul Mureş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. In
realitate, autorul excepţiei critică numai teza întâi a acestui text de lege,
astfel încât Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei art. 41 alin. (2)
teza întâi din Legea nr. 19/2000, text care are următorul cuprins:
- Art. 41: „(2) Vârsta standard de pensionare este
de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul legal criticat a mai format obiectul controlului de
constituţionalitate în raport cu critici identice. Astfel, Curtea, spre
exemplu, prin Decizia nr. 888 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 24 ianuarie 2007, Decizia nr. 191 din
28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr.
260 din 2 aprilie 2008, şi Decizia nr. 1.007 din 7 octombrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 777 din 20 noiembrie 2008, în
esenţă, a statuat că textul art. 16 alin. (1) din Constituţie, coroborat cu cel
al art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, are în vedere discriminările
prohibite, respectiv „discriminarea negativă", iar nu şi pe cele
admisibile, aşa cum este „discriminarea pozitivă", ţinând seama de
specificitatea unor situaţii sau de scopul realizării unei justiţii
distributive, pentru a anula sau pentru a diminua inegalităţile obiective.
Tratamentul juridic diferenţiat a fost considerat o măsură de protecţie
specială a femeilor, întemeiată nu pe deosebirea de sex, ci pe situaţia socială
care decurge din această deosebire. Cu aceeaşi ocazie, Curtea, citând
considerentele hotărârilor pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului
în cauzele Stec şi alţii contra Regatului Unit (2006) şi Walker
contra Regatului Unit (2006), a arătat că diferenţele dintre vârstele de
pensionare au continuat să fie justificate până la acel moment când condiţiile
sociale s-au schimbat. De asemenea, a subliniat şi că schimbările, în sensul
egalizării vârstelor de pensionare, trebuie să fie prin însăşi natura lor
graduale şi că este dificil, dacă nu chiar imposibil, să se stabilească precis
un moment anume când nedreptatea cauzată bărbaţilor prin instituirea unor
vârste diferite de pensionare va începe să depăşească necesitatea de a corecta
dezavantajele situaţiei femeilor.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
excepţie ridicată de Şcoala Generală Cristeşti, judeţul Mureş, în Dosarul nr.
181/102/2009 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly